Pentru mine, intrarea în familia „Gojdu” a fost o binecuvântare. Au fost anii mei profesionali cei mai împliniți. Am găsit atunci spiritul de la „Gojdu” în atmosfera elevată, în seriozitate, în exigență dar și în colegialitate. Era în toamna anului 1971, pe când liceul își reînființa clasele gimnaziale. Voi ați fost de altfel prima promoție. Privindu-vă acum din ipostaza oamenilor realizați și amintindu-mi imaginea uneia dintre cele mai valoroase clase la care am predat, pot să vă spun sincer că mă simt onorată de faptul că v-am fost profesoară, că v-am avut elevi. În vremea aceea, când ați intrat în liceul ”Emanuil Gojdu”, ne salvam printr-o muncă tenace și prin utopia unui vis. Simțeam că timpul nostru, al gojdiștilor, era deasupra vremurilor, un timp trăit special, într-un liceu unic. Un timp doar al nostru, fără precedent și fără posteritate.
Aveți acum aproape jumătate din centenara vârstă a liceului dacă vă raportați la data de 15 septembrie 1971. Să fiți mândri de asta! Se spune despre noi, românii, că nu ne putem evoca trăcutul fără să alunecăm în mit. E adevărat poate dar cred că asta ne onorează pentru că mitizăm doar trecutul trăit exemplar, cel pe care am dori să-l transformăm într-un etern prezent.
Ctitorii acestul liceu și l-au imaginat acum 100 de ani pe ca un templu al educației. Porțile de la intrare sunt străjuite de câte două coloane ce sprijină delta sacră a antichității grecești: adevărul, binele, frumosul. De altfel, clădirea sălii de sport, cea care a fost cândva capela liceului, poartă și acum în arhitectura ei însemnele basilicale.
La venirea voastră în „Gojdu” v-ați întâlnit cu un grup de profesori stăpâniți de nebunia pasiunii de a preda nu numai materia școlară ci și de a se preda pe sine într-un veritabil ceremonial educativ. Doreau să deveniți cei mai buni dintre cei mai buni. Iar voi ați dovedit-o cu timpul! Vă mulțumesc pentru norocul de a fi fost alături de voi și pentru bucuria de a mai putea vorbi încă o dată în fața voastră de la acest prezidiu aniversar vineri, 27 septembrie 2019, ora 10!
Astăzi ne-a ajuns din urmă sărbătoarea centenară a școlii. Pe cei ce intră acum în al doilea veac al liceului, ca elevi, ca absolvenți, ca profesori, vreau să-i asigur că poartă un blazon de noblețe, că au un nume pe care trebuie să-l transforme, în timp, în renume. La mulți ani, dragii mei gojdiști!
prof. Marcela Bejan
