PS Virgil Bercea: „Valeriu Traian Frenţiu, părintele tuturor”

Episcopul Valeriu Traian Frențiu a fost părintele tuturor îngrijindu-se atât de trup, cât și de suflet. În anii senectuții Dumnezeu l-a învrednicit să îmbrățișeze calvarul prigoanei comuniste pe care l-a purtat cu demnitate, asemenea unui pelerinaj spre Golgota Bisericii Greco-catolice, de la București la Dragoslavele, Căldărușani și în final la Sighet, unde avea să moară în faimă de martir al credinței catolice și al neamului românesc. Exemplaritatea vieții și scrisorile sale sunt dovada zelului său apostolic, pe care „l-a nutrit pururea pentru înaintarea și prosperarea diecezei și pentru mântuirea școlii române unite: scrie PSS Virgil Bercea episcop greco-catolic de Oradea în prefața cărții Episcopul Valeriu Traian Frențiu, de Silviu Sana și Tiberiu Ciorba, apărută la Oradea, în 2015, cu prilejul a 140 de ani de la nașterea Înaltului Prelat.

Patru ani mai târziu, cu 40 de zile înainte de ridicarea sa la cinstatea altarelor Episcopia Greco-Catolică de Oradea, marchează aniversarea nașterii episcopului Valeriu Traian Frențiu printr-un moment omagial, care a avut loc miercuri, 24 aprilie 2019, de la ora 9.00, la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea. Omagiul, recurent în acest an în Săptămâna Mare, cuprinde un parastas de pomenire a celui care a fost episcop mort pentru credință Valeriu Traian Frențiu și inaugurarea unei expoziții cu obiectele de cult personale, în cripta Catedralei din Oradea. Preasfințitul Valeriu Traian Frențiu, împreună cu ceilalți șase episcopi greco-catolici morți pentru credință va fi beatificat pe 2 iunie a.c., în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne, care va fi celebrată de Papa Francisc pe Câmpia Libertății din „Mica Romă”.

«Înalt Preasfinţitul dr. Valeriu Traian Frenţiu – Episcop de Lugoj (1912-1922), Episcop de Oradea Mare (1922-1952) şi Administrator apostolic la Blaj (1941-1947) – a fost unul dintre ierarhii cei mai de seamă ai Bisericii Române Unite într-o perioadă de timp marcată de cele două războaie mondiale şi de două „lumi”: Monarhia Austro-Ungară şi Regatul României. S-a distins ca preot printr-o pietate şi evlavie exemplară, iar mai apoi ca episcop, prin administrarea foarte bună a teritoriului Eparhiei de Oradea Mare.

Valeriu Traian Frenţiu s-a născut la data de 25 aprilie 1875 în localitatea Reşita (judeţul Caraş-Severin) din părinţii Ioachim Frenţiu, preot, şi Paraschiva-Rozalia născută Demeter. La 23 mai 1875 primeşte sacramentul Sfântului Botez, primind numele de Valeriu Traian Adolf, slujba fiind făcută de protopopul de Bocşa, Mihai Gianu, naşii fiind Adelhaida şi Adolf Diaconovici. Tatăl său, Ioachim Frenţiu, era preot în localitatea Reşita Montană, iar mama, Rozalia, era casnică. Dumnezeu a binecuvântat familia Frenţiu cu încă două fete (Maria şi Lucreţia) şi un băiat (Cornel).
Primii ani de viaţă sunt caracterizaţi de mediul familial din care provine şi cum tatăl său era preot, întreaga educaţie a stat sub semnul chemării pe care Dumnezeu i-a rânduit-o. Tatăl său, Ioachim, îşi îndeplinea oficiul preoţesc într-o parohie unde majoritatea credincioşilor proveneau dintre muncitorii în industria de minerit şi din cea metalurgică. În mijlocul acelor credincioşi, dar şi printre preoţii din eparhie, Ioachim Frenţiu a dovedit un bun renume prin pietatea distinsă pe care o avea. La 5 ani rămâne orfan de mamă, sarcinile Rozaliei fiind preluate de sora cea mare, Lucreţia, care a stat aproape de Valeriu Traian în tot timpul vieţii.

Prin decretul Papei Benedict al XV-lea (1914-1922), din 17 ianuarie 1922, Valeriu Traian Frenţiu a fost numit Episcop pentru Eparhia de Oradea Mare pe scaunul episcopal rămas vacant după moartea tragică a Episcopului Demetriu Radu. Ceremonia de instalare a fost făcută în Catedrala Sf. Nicolae din Oradea în data de 4 mai 1922, urmată apoi de un Sinod Diecezan la care au participat preoţii din eparhie. Programul său de pastoraţie în eparhia de Oradea se rezuma la celebra propoziţie a Papei Pius al X-lea: „instaurare omnia in Cristo”.