„Istoria presei culturale din Oradea”, purtand semnatura lui Florin Ardelean, aparuta la finele anului trecut, la Editura EIKON, este volumul cu care oradeaindirect si directorul Bibliotecii Judetene Gh Sincai, Ligia Mirisan reinnoada demersul menit a suscita interes printre cei ce iubesc literatura.
Cartea lui Florin Ardelean ni se dezvaluie drept o fascinanta incursiune intr-un trecut interesant al orasului de pe Cris, intr-o lume dominata de personalitati marcante, asa acum este Iosif Vulcan, dar si Teodor Nes, Vasile Lucaciu sau Vasile Mangra, si multi altii.
Evident, cel care ocupa un loc special in paginile cartii, in prima sectiune a acesteia, este Iosif Vulcan, conducatorul revistei „Familia” , si cel care a contribuit esential la devenirea lui Mihai Eminescu,incepand cu schimbarea numelui din Eminovici in Eminescu, la debutul poetului in paginile revistei cu poezia „De-as avea…”, dar caruia i se dezvaluie complexitatea personalitatii si pe care autorul il considera drept „cel mai mare editor de publicatii culturale din toata istoria noastra moderna.
Timp de 42 ani a scos, cu multa consecventa, o revista romaneasca intr-o vreme nu tocmai prietenoasa ,dar cu atat mai de apreciat efortul sau. Astfel, aportul sau la trezirea constiintei nationale si la realizarea Unirii Mari in 1918 este unul covarsitor. In cea de-a doua sectiune a cartii se face vorbire despre alte aspecte ale vietii culturale bihorene , aici fiind vorba despre alte publicatii, precum Tribuna Bihorului, Cele trei Crisuri, Cetatea Biharea, Tara Crisurilor, Vestul romanesc.
La ADDENDA, se propun texte care ii au in prim plan pe doi ierarhi ardeleni, unul ortodox, celalalt greco-catolic, Vasile Mangra si Vasile Lucaciu, doua personalitati marcante ale vremii, si nu numai.
Un alt text important este cel care se refera la evreii oradeni, cei carora le datoram existenta varstei de aur a urbei noastre si carora autorul le atribuie, in mod justificat, merite deosebite, dar este si critic in anumite aspecte. Oradea este , astazi, ceea ce atunci, la inceput de mileniu al II-lea, se construia cu multa ardoare.
De altfel, importanta cartii este remarcata si de Marian Petcu, cel care semneaza Postfata cartii si care considera ca „sunt necesare astfel de carti, care clarifica si valorizeaza, ele putand constitui capitole intr-un posibil tratat de bihorism”.
Quod errat demonstrandum! Asteptam, cu interes, volumul al II-lea.
