Cu ceva timp în urmă, la Editura EIKON, a apărut o carte semnată de universitarul orădean, cunoscutul jurnalist Florin Ardelean, intitulată „Povestiri de duminică”. O prima variantă a volumului vedea lumina tiparului în anul 2010, la editura Arca, a regretatului om de cultură bihorean, Mircea Bradu.
Cartea pe care v-o aducem astăzi în atenție este o ediție revăzută și adăugită care ne introduce în lumea satului anilor ’70.
Cele 15 povestiri, sub forma prozei scurte, reliefează universul copilăriei pe care Florin Ardelean o caută și pe care o redescoperă cu un sentiment puternic, în care fluxul memoriei aduce întâmplări, oameni, fapte, care i-au marcat existența la începutul ei.
Seneca afirma că „Veritas simplex oratio” (Adevărul se rostește simplu), iar adevărul lui Florin Ardelean este cel pe care îl descoperă apelând la memoria copilului, nimic din întâmplările acelor ani părând că nu poate fi uitat. Dacă în binecunoscutul roman al lui Marcel Proust, „În căutarea timpului pierdut”, în procesul recuperării trecutului senzațiile gustative și olfactive sunt determinante, în „Povestiri de duminică” toposul, oamenii, familia dobândesc aspecte mitice.
Florin Ardelean prezintă o copilărie trăită cu toată fibră celui pentru care această pagină a existenței capătă dimensiuni nebănuite.
Va recomandăm această carte a copilăriei pe care autorul o retrăiește în acordurile omului matur și care își asumă un trecut care l-a marcat profund.
