Despre Rodos se spune că este Insula Soarelui, tărâmul în care istoria și frumusețea naturală se împletesc armonios. Cea mai mare dintre insulele Dodecaneze, aflată în inima Mării Egee, Rodosul continuă să atragă în 2025 mii de călători în căutare de legendă, liniște, culoare și spectacol. Cu un oraș vechi medieval inclus în patrimoniul UNESCO, plaje spectaculoase, golfuri izolate și sate de un pitoresc autentic, Rodos este locul unde trecutul și prezentul conviețuiesc ca într-o poveste.
Este și tărâmul care a găzduit odinioară Colosul din Rodos – una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, ridicată în cinstea zeului Soarelui, Helios. Statuia impozantă din bronz, înaltă de 33 de metri, a fost distrusă de un cutremur la doar 50 de ani de la construcție. Deși nu o mai putem vedea astăzi, legenda sa continuă să trăiască, iar ideea că într-o zi Colosul s-ar putea înălța din nou deasupra portului plin de viață rămâne un vis frumos care ne însoțește pașii prin insulă.
Am început sejurul plimbându-ne prin Orașul Vechi din Rodos, o bijuterie medievală cu ziduri masive, străzi pietruite și un aer care te întoarce în timp. Am vizitat Palatul Marelui Maestru, un castel impresionant, cu peste 150 de camere decorate cu obiecte originale vechi de secole, un exemplu rar de arhitectură gotică în Grecia. Construit de Cavalerii Ioaniți, palatul a funcționat de-a lungul timpului ca fortăreață, cartier general și reședință. În perioada stăpânirii italiene, între 1937 și 1940, a fost restaurat pentru a deveni reședință de vacanță a regelui Italiei, Victor Emmanuel al III-lea, și mai târziu a dictatorului Benito Mussolini, al cărui nume încă tronează pe o placă discretă de lângă intrare. În curtea sa largă, străjuită de statui antice, am simțit cum istoria încă respiră. La ieșire am ajuns pe Strada Cavalerilor, o relicvă medievală lungă de 600 de metri, care lega Acropola de portul orașului și unde, în secolul al XVI-lea, cavalerii Ordinului Sf. Ioan erau găzduiți în hanuri împărțite după nații, numite „limbi”.
Un moment de vârf al escapadei noastre a fost vizita în Lindos, satul alb, cochet și plin de farmec, vegheat de Acropola zeiței Atena. Situată pe o stâncă deasupra satului, acropola oferă o priveliște spectaculoasă asupra Mării Egee și asupra caselor albe ce se întind ca într-un vis. Urcușul pe străduțele labirintice, printre măgăruși și miros de citrice, a fost o experiență unică, iar răsplata – ruinele templului lui Apollo și cel mai bun suc de portocale băut vreodată – a făcut ca totul să pară desprins dintr-un film.
Rodosul are nenumărate plaje, fiecare cu personalitatea ei. Ne-am oprit la trei dintre ele, și toate ne-au oferit ceva special. Kalithea, aflată la doar 8 kilometri de oraș, este o oază pentru familiile cu copii, cu ape liniștite, păduri de pini și clădiri elegante cu mozaicuri orientale, moștenire a perioadei italiene. Prassonissi, aflată la extremitatea sudică a insulei, este paradisul surferilor – acolo unde vântul și valurile se întâlnesc într-un dans spectaculos, chiar dacă în ziua vizitei noastre, vremea nu ne-a permis să o admirăm pe deplin. La Anthony Quinn Bay, într-un golf retras, cu stânci abrupte și ape limpezi, timpul părea că stă pe loc. A fost locul meu preferat. Nisip fin, apă fără valuri și un farmec aparte, legat de actorul care a iubit Grecia pentru totdeauna.
De asemenea, la Epta Piges – cele Șapte Izvoare – am descoperit un colț de natură autentică, unde păunii se plimbă nestingheriți printre mesele de lemn, iar susurul pârâului și răcoarea pădurii de pini aduc o liniște cum rar mai găsești în plin sezon estival. In plus, mancarea grecească de acolo e absolut delicioasă.
Din Rodos, am făcut o scurtă escapadă de o jumătate de zi în insula Symi – o adevărată bijuterie colorată. Portul Gialos, cu casele lui pastelate așezate în amfiteatru, mi-a amintit imediat de Portofino. Simplitatea elegantă a locului, combinată cu farmecul vechi al Greciei autentice, m-a cucerit pe loc. Aici se află și mănăstirea Panormitis, renumită pentru icoana făcătoare de minuni a Arhanghelului Mihail, în fața căreia mii de oameni vin să se roage în fiecare an.
Symi a fost celebră în trecut pentru scufundătorii săi de bureți naturali, dar azi rămâne în suflet pentru pacea, frumusețea și energia ei rară.
Toate aceste locuri nu ar fi avut același sens fără un Om special care ne-a fost ghid și gazdă desăvârșită. Un prieten drag sufletului meu, orădean de origine, fost gojdist și, cândva, redactor-șef al revistei „Țara visurilor noastre”. Stabilit de ani buni în Rodos, ne-a deschis porțile acestei lumi fascinante cu pasiune, generozitate și un simț fin al detaliului. Cu povești, cu umorul cald și grija discretă pentru fiecare pas al călătoriei, a reușit să transforme această vacanță într-o experiență de suflet, pe care nu o vom uita niciodată.
Dorina Ursente
