Scopul scuză mijloacele, sau latura mai puțin curată a energiei regenerabile

Foto: Daniel Reinhardt

Trecerea de la combustibilii fosili la „energia verde” înghite resurse naturale fără măsură. Mediul înconjurător este distrus în lumea întreagă pentru ca țările dezvoltate industrial să treacă la energia curată.

Cercetătorii se întreabă dacă trecerea de la energia pe bază de cărbune și petrol la electrificarea generală este cea mai bună cale pentru a deveni mai prietenoși cu mediul și pentru a încetini procesul de încălzire climatică.

„Ceea ce este prea puțin luat în considerare – mai ales în politica oficială de stat – este că și producția de electricitate din resurse regenerabile are nevoie de o cantitate enormă de materie primă”, spune Kristina Dietz, cercetător politic la Universitatea din Viena

Conform calculelor Agenției Internaționale de Energie (AIE), până în 2040 nevoia de materie primă critică va crește de patru ori. Partea întunecată a schimbării energetice afectează în primul rând Sudul globului. Foamea de resurse a țărilor industrializate duce la distrugerea masivă a mediului înconjurător și rănește drepturile omului la celălalt capăt al lumii.

Latura murdară a energiei regenerabile

O turbină eoliană produce într-adevăr energie curată. Dar materialele din care este realizată sunt plătite cu distrugeri masive ale mediului înconjurător. Ciment, nisip, oțel, zinc, aluminiu și elemente rare sunt ingredientele acestui colos, iar cantitatea necesară este uriașă. Pe lângă acestea este nevoie de tone întregi de cupru pentru generator și cabluri. Doar pentru un parc eolian off-shore trebuie ca minerii de la celălalt capăt al lumii să mute din loc până la 50.000 de tone de minereuri. Fierul vine din Chile, Peru sau Indonezia. Acolo se distruge natura în slujba energiei verzi. Minereurile trebuie măcinate, spălate, purificate … Același lucru se petrece și pentru obținerea energiei solare. Pentru realizarea unui kilometru pătrat de parc cu celule fotovoltaice este nevoie de 11 tone de argint. Pentru un singur automobil electric este nevoie de atâta litiu cât pentru 10.000 de telefoane inteligente. Pe lângă aceste două metale rare mai este nevoie de șase ori mai multe materii prime critice decât într-un automobil obișnuit.

Scopul scuză mijloacele?

Mathis Wackernagel, liderul Global Footprint Network a lansat expresia „amprenta ecologică”. El spune: „Întrebarea nu este dacă avem nevoie de Tesla sau de Mercedes. Întrebarea este: avem nevoie Tesla și de biciclete electrice sau doar pur și simplu de biciclete obișnuite?”

„Pot toți cei opt miliarde de oameni din lume călători cu mașini electrice? Probabil nu. Deci, automobilele electrice nu sunt soluția. Ne construim o lume perfectă cu resurse care nu există într-o cantitate inepuizabilă”, adaugă Wackernagel.

Pentru un automobil electric nou se folosesc aproximativ 800 de kilograme de aluminiu. Pentru acest aluminiu sunt strămutate sau distruse sate întregi în Guinea Vestafricană pentru a obține bauxita necesară producerii de aluminiu. În locul gospodăriilor țărănești care au funcționat acolo, firmele miniere lasă în urmă peisaje selenare, iar pânza freatică este poluată. Aceste firme sunt susținute cu credite de la bănci occidentale, care promovează oficial un viitor cu mediu înconjurător curat.

Politologul Kristina Dietz vorbește despre „exploatarea / jaful verde”.

„Dacă înțelegem exploatarea ca o folosire exagerată a resurselor și forței de muncă cu scopul transformării sistemului energetic și a maximizării profitului – pentru că asta fac concernele -, observăm o nouă formă de jaf, care este legitimat prin nevoia noastră de trecere la energii regenerabile de care avem noi nevoie.”

Există alternative?

Se poate și altfel. Mai multă reciclare și legi mai stricte în domeniul lanțurilor de furnizori care trebuie să respecte standarde ecologice și sociale. Dar chiar atât de simplu nu este. Concernul hamburghez Aurubis prelucrează deja 45% din cupru reciclat, Cu mult mai mult nu poate însă obține prin reciclare. Dar nevoia de cupru va crește puternic în următorii ani. „În viitorul apropiat această foame de cupru nu va putea fi stinsă doar prin materii obținute din reciclare”, spune Berhard Wahl, din conducerea Aurubis.

Wackernagel vede problema conștient: „totul are o amprentă ecologică, iar noi avem resurse limitate. Dacă le folosim excesiv, aceasta se va corecta automat. Întrebarea este: corectura va fi planificată sau va fi un dezastru ecologic global?”

Daniela Stoica

Distribuie informația
Alte știri