Cea mai frumoasă parte a unei cariere politice e șansa de a fi aproape de oameni, (re)întâlnind, mereu și mereu, comunități.
Mi-am petrecut astfel ziua de duminică în Brusturi, una dintre multele comune în care, prin intermediul USR, vocea oamenilor începe să se facă auzită. Pe un frig crâncen și respectând toate măsurile de siguranță și distanțare, așa cum ar trebui să fie firesc, am vorbit despre începuturile USR Bihor, despre cum am reușit, de la o mână de oameni și o filială cu vise mari să ajungem în câțiva ani la peste 1000 de membrii, fiind prezenți în 70% din UAT-urile din județ și propunând un alt tip de politică, una bazată pe altruism, pe dialog, pe empatie și pe proiecte profesioniste girate de către oameni fără legături cu vechile sisteme și metehne.
Aici, lumea nu și-a pierdut încrederea și entuziasmul însă există în continuare această teamă de implicare într-un proiect care provoacă vechii politicieni. E firesc, știu, nu m-a descurajat acest aspect niciodată. Nici pe colegii mei. De asta am discutat onest și deschis aici și despre corupție, despre nevoia de a continua să luptăm pentru o Românie puțin mai sănătoasă în fiecare zi.
Am vorbit despre proiectele mele actuale: abrogarea pensiilor speciale, incriminarea penalilor și scoaterea lor în afara scenei politice pentru totdeauna și echitate, căci nimeni, indiferent de statut, nu ar trebui să fie nici mai presus de lege și nici privilegiat. Acesta este viitorul în care știu că vreau să trăiesc. În care știu că putem să trăim cu toții. În curând.
