La sute de metri sub pământ, în inima Bihorului, răcoarea ascunde o lume de poveste. Peștera Meziad, cu statut de rezervație naturală, a fost cercetată și cartografiată de-a lungul generațiilor, dar recent le-a făcut speologilor un dar neașteptat: un labirint de galerii nou-descoperite, întins pe sute de metri. E o noutate absolută, care adaugă un nou capitol în istoria unuia dintre cele mai vechi și mai cunoscute obiective turistice din România.
Povestea ei începe în 1863, când renumitul geograf austriac Adolf Schmidl i-a făcut prima descriere, continuată la începutul secolului XX de exploratorul Gyula Czaran. Intrarea este spectaculoasă: un portal de piatră de 16 metri lățime și 10 metri înălțime, care pare poarta spre altă lume. De acolo, o cărăruie luminată ca în basme conduce vizitatorii spre inima peșterii, însoțiți de ghid.
Peștera se află la o altitudine de 397 de metri și are două nivele de carstificare. Nivelul inferior, lung de 1.542 de metri, uimește prin spațiile ample, de până la 30 de metri lățime și 20 de metri înălțime, iar nivelul superior se întinde pe 3.208 metri. În zona Podului Natural, unde cele două nivele se suprapun, înălțimea cavernamentului atinge 35 de metri. Aici, stâncile au fost martore tăcute ale istoriei, păstrând urme din paleolitic și neolitic, când peștera era adăpost pentru Homo sapiens și uriașul Ursus spelaeus.
Astăzi, Meziadul este și casă pentru colonii de lilieci protejați la nivel național și internațional. Iar pentru turiști, rămâne un loc în care istoria, natura și misterul se întâlnesc sub aceeași boltă de piatră, iar răcoarea de sub munți ascunde povești vechi de mii de ani, gata să fie descoperite.
