Concertul filarmonicii de aseară le-a prilejuit melomanilor întâlnirea cu trei capodopere și cu trei tineri soliști minunați. Pianista Isabela Voropciuc, violonistul Petre Abraham Smeu și violoncelistul Jan Sekaci au răsfățat publicul cu lucrări de Mozart, Sibelius și Șostakovici. Orchestra simfonică orădeană i-a acompaniat pe cei trei tineri colegi sub bagheta dirijorului Janko Zsolt.
Fiecare dintre cei trei tineri a ales câte un concert greu, de mare virtuozitate și profunzime emoțională, lucrări prezente nu doar în programele tuturor orchestrelor, ci și în portofoliul pentru concursurile internaționale de gen.
Isabela Voropciuc a prezentat Concertul pentru pian și orchestră nr. 24 în do minor, KV 491 de Wolfgang Amadeus Mozart, Petre Abraham Smeu – Concertul pentru vioară și orchestră în re minor, op. 47 de Jean Sibelius, iar Jan Sekaci – Concertul nr. 1 pentru violoncel și orchestră în Mi bemol Major, op. 107 de Dmitri Șostakovici. Citind titlurile lucrărilor și văzându-i pe scenă, prima impresie a fost că fiecare vrea să „îmbătrânească” mai repede, să prezinte experiențe și emoții nespecifice vârstei lor. Vârsta nu a fost însă pentru niciunul dintre ei un handicap în interpretarea concertului ales. Isabela Voropciuc s-a simțit în elementul ei în dramaticul Concert în do minor, compus de Mozart pentru sine însuși, subliniindu-și ideile artistice și prin accentele horărâte și prin mimica expresivă. Petre Abraham Smeu și Jan Sekaci au fost mai reținuți în mimică (instrumentul nici nu le-o permite foarte mult), dar au transformat cele patru coarde ale viorii, respectiv violoncelului într-un dicționar emoțional din care au curs frământări, decizii și credințe de viață. În cazul celor doi cordari surpriza a fost că nu au interpretat concertele într-un ritm amețitor de rapid pentru a fura ochii cu viteza și virtuozitatea interpretării, așa cum se face deja de câțiva ani, ci și-au lăsat timp pentru a transmite profunzimea și frumusețea melodică a lucrărilor alese, oferindu-le din prospețimea propriei vârste.
Orchestra simfonică orădeană dirijată de Janko Zsolt i-a acompaniat și susținut pe cei trei tineri colegi, oferindu-le nu doar un premiu în urma unui concurs (soliștii serii sunt câștigătorii ediției de anul acesta a Concursului Național de Interpretare New Hope din Satu Mare), ci și o experiență de viață și o nouă treaptă în dezvoltarea lor artistică și umană. Efortul impus de trei lucrări din epoci și stiluri diferite a fost acoperit de orchestră și de dirijor cu profesionalism.
Publicul i-a răsplătit cu aplauze furtunoase, solicitându-i fiecăruia un bis.
Daniela Stoica
