La 21 martie, în fiecare an este marcată Ziua mondială a poeziei pentru a susține diversitatea lingvistică prin intermediul expresiei poetice și de a oferi limbilor pe cale de dispariție posibilitatea de a fi auzite în cadrul comunităților.
La un anumit nivel, există un poet ascuns în fiecare dintre noi, tot ceea ce trebuie să facem este să-l descoperim şi să-l aducem la suprafaţă. Unul e tanarul oradean, Tudor Alexandru Ursente. Scrie proză şi poezie, lucrează în PR, joaca sah si are un crez literar. Suna cam asa ”Dacă nu m-aş fi născut, mi-aş fi petrecut neantul creându-mă din cuvinte şi apoi aş fi continuat să scriu pentru încă o eternitate”.
De Ziua internationala a poeziei ne ofera tuturor un gand poetic.
salut,
nu încerca să mă săruți,
mai bine rescrie-mi universul pe buze
și semnează-te la sfârșit
în orice nuanță de ruj
iar dacă mai apoi
am să închid ochii de-a binelea
nu-ți face griji,
dragostea nu trebuie să fie o epopee
ci doar momentul acela în care
începem să murim mai cu viață.
*
…să te pui în genunchi
și să te închini
primului sărut
și celui de-al doilea
și ultimului
și să zâmbești la sfârșit
acolo unde înainte
te sfărâmai
și te adunai mai apoi din bucăți menite
să se sfarme la loc
înainte de-a se sfărâma pentru a treia oară
și să zâmbești din nou
și-o dată în plus
și să nu te mai temi de prea multe „și”-uri
și să nu te mai sperii
să vorbești despre dragoste
la persoana a doua
