Între anii 1936 și 1939, în satul Tilecuș din comuna Tileagd, județul Bihor, s-a ridicat o adevărată bijuterie de artă religioasă, o biserică ortodoxă ce nu avea concurență pe Valea și terasele Crișului Repede. Ctitorul acestei biserici a fost Vasile Chirilă, parohul bisericii de lemn cu hramul „Sfinții Mihail și Gavril”, un om dedicat slujirii comunității sale.
Născut în 1869, Vasile Chirilă a văzut în construcția unei noi biserici nu doar un proiect al vieții sale, ci și o formă de devoțiune profundă față de credință și semenii săi. A avut patru copii: Augustin, Veturia, Iosif și Aurel. Familia preotului trăia modest, dar în pofida vremurilor grele, a reușit să ofere educație celor mici, inclusiv nepoților. Un exemplu de dăruire și sacrificiu a fost Academia Mircea Malița, fiul Veturiei Chirilă, care, susținut de familia sa, a urmat studii la Beiuș, Făgăraș și, ulterior, la București, chiar în plin refugiu și în mijlocul războiului.
Pentru a construi biserica, Vasile Chirilă a bătut la multe uși, implicându-și întreaga familie. Fiul său, Augustin Chirilă, a donat clopotul cel mare al bisericii, iar oamenii din împrejurimi au contribuit la construcție. Cei care aveau păduri de goruni au vândut lemnul fabricii de mobilă din Tileagd, susținând astfel acest proiect sacru.
Biserica ridicată de Vasile Chirilă se remarcă prin cele cinci turnuri, cel mai mare fiind situat pe bolta principală, sprijinit de patru stâlpi din beton armat, iar celelalte patru, laterale, dau un aspect de catedrală. Arhitectura bisericii combină armonios stilul romanic, bizantin și oriental, aducând în miniatură un omagiu simbolic la „Sfânta Sofia” din Constantinopol (citat din blogul „tilecus.blogspot.com”).
Din păcate, viața acestui om devotat credinței și deschis progresului a fost curmată brusc și brutal. Într-o zi de august 1940, preotul Vasile Chirilă a fost răpit de o grupare de legionari, care l-au bătut crunt. I-au smuls părți din barbă și, în semn de dispreț, l-au dus cu o căruță, aruncându-l apoi în fața casei sale, unde a murit în scurt timp. Astfel, Vasile Chirilă a devenit martir, un simbol al sacrificiului în fața barbariei.
Fiica preotului, Veturia Malița, a păstrat cu multă evlavie un ceas de buzunar pe care tatăl său îl avea asupra sa în momentul linșajului. Acest ceas a fost mai târziu donat bisericii din Tilecuș de familia Malița. El poartă mărturia unei violențe nemeritate și simbolizează o ruptură în timp, un moment tragic în care s-a oprit ceasul vieții unui om cu sufletul curat, dar și al unei Românii întregi. La acea vreme, regimul legionar domina țara, iar în Ardeal se anunța apropierea trupelor hortiste.
