Sâmbătă, 18 noiembrie, la Saloanele de carte R&R Republicii, a avut loc lansarea cărții “Deportați în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească” ce cuprinde o colecție de interviuri realizate de Valeriu Antonovici și Claudia Florentina Dobre.
Inițiat în urmă unui e-mail, proiectul a prins contur și a luat forma unei cărți ce cuprinde realitățile, trăirile şi temerile celor care au suferit în urma “holocaustului românesc” începând cu anul 1949. De asemenea, s-a realizat și o ecranizare a cărții care le oferă oamenilor posibilitatea de a ajunge la propria istorie și altfel decât în mod tradițional. Cei interesaţi, pe lângă cartea care a văzut lumina tiparului la Editura Ratio&Revelatio, pot accesa şi interviurile on-line cu supravieţuitorii deportărilor din Bărăgan, pe site-ul www.memorialuldeportarii.ro, un proiect Centrul de Studii Memoriale și Identitare (CSMI).
La eveniment, la invitaţia jurnalistului şi istoricului, dr. Cristina Liana Puşcaş, au fost prezente și trei martore din Bihor care au trăit fenomenul deportării în copilărie. Doamnele au povestit, printre emoții și lacrimi, cum a simţit un copil o asemenea experiență, dar și modul în care rămâne actuală o astfel de experienţă odată cu trecerea timpului. Floarea Pandrea a avut tăria de a face apel la memorie, amintind itinerariul parcurs din gara din Oradea într-un bou-vagon, ajungând după trei zile în “grajduri cu paie și DTT” în Dobrogea. Pe lângă frigul cumplit pe care a trebuit să îl îndure, doamna a subliniat și lipsa hranei, amintindu-şi că mâncau buruieni sau mămăligă cu marmeladă. “Am trăit în frică tot timpul. Niciodată nu am vorbit despre asta decât după Revoluție”, sunt cuvintele bătrânei. De asemenea, Floarea Pandrea împreună cu sora, dar şi Terezia Dull, au relatat despre durerea pierderii părinților şi bunicilor de la vârste fragede, dar și indignarea față de estomparea adevărului în arhivele acelei perioade.
În calitate de invitat, prof. dr. Maria Hulber a realizat o analiză a acestei cărți, apreciind totodată efortul “titanic” depus de cei doi editori, Valeriu Antonovici și Claudia Florentina Dobre, care au străbătut luni întregi orașele României pentru a-i găsi pe supraviețuitori. De asemenea, Maria Hulber a evidențiat și rigurozitatea cu care au fost retrasncrise aceste scrieri. Maria Hulber și-a încheiat pledoaria într-o notă emoționantă, citind un fragment din carte: “N-aș șterge nimic, totul rămâne istorie în suflet”.
Protagonistele tragicei istorii trăite, cât și organizatorii acestui eveniment, au încurajat auditoriul să-și cunoască istoria, să o ducă mai departe și să învețe din greșelile trecutului. Lucrarea de față poate constitui oricând o paralelă între gulag-ul sovietic din timpul lui Stalin și translatarea acestui fenomen în spațiu românesc câteva decenii mai târziu, pentru că, nu-i așa, cine nu învață din din greşelile trecutului, riscă să le repete.
Diana MUREŞAN (specializarea Comunicare şi Relaţii Publice))
