Ziua internaţională a muncii, cunoscută şi sub denumirile de Ziua muncii sau Ziua internaţională a muncitorilor, este sărbătorită, anual, la data de 1 mai.
Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore. Cu o tradiţie de mai bine de un secol şi cu origini americane, greva muncitorilor din Chicago, Sărbătoarea de 1 mai a fost adusă în România de regele Carol în 1890, atunci când a fost și serbată pentru prima dată.
1 Mai este celebrată ca Ziua Muncii sau Ziua celor ce muncesc, în peste 80 de țări. În majoritatea țărilor vest-europene, dar şi în statele din fostul bloc comunist, 1 Mai este zi liberă. Anual, românii au parte de o minivacanță, 1 Mai fiind și data la care se dă oficial startul sezonului estival.
În perioada comunistă, ziua de 1 Mai a fost transformată în sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Partidul Comunist Român organiza evenimente care proslăveau regimul și alimentau cultul personalității dictatorului Nicolae Ceaușescu, prezent la evenimente pe care azi le mai întâlnim în Coreea de Nord, pe stadioane arhipline. Atmosfera festivă de 1 mai oferea de fapt ocazia de a se mulţumi „bravilor conducători” pentru liniştea şi bunăstarea oferită. Toată lumea participa, oamenii de la sate și de la orașe fiind scoși cu forța din case pentru defilare.
Prin Oradea defilau şoimii, pionierii, salariaţii de la Infrătirea, Solidaritatea, Mecanica, Crişul, UAMT, Arta, Mioriţa, Alumina, Sinteza şi multe alte fabrici şi evident armata. Nici cadrele medicale şi nici dascălii nu erau scutiţi. Cu toţii strigau lozinci de preamărire a conducătorului iubit. Aşa era sărbătorită ziua de 1 mai în perioada regimului comunist.
Astăzi, un singur lucru a fost păstrat din vechile tradiţii…. Cei mai mulţi petrec ziua de 1 mai la iarbă verde cu mici şi bere.
