Românii din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, prezenți în număr foarte mare la Alba Iulia, au hotărât, la 1 Decembrie 1918, unirea lor cu ȚARA, după care s-au întors acasă cu bucuria unui vis multisecular împlinit. Dar pentru cei din vestul României Mari – Banat și Crișana -, realizarea efectivă a acestei unificări avea să mai dureze, fiind nevoiți să mai dea jertfe grele, de sânge uneori, până să se împlinească acest ideal.
Astfel, pentru românii bihoreni, ziua cea mare a Unirii a fost abia pe 20 aprilie 1919, când unitățile Armatei Române, conduse de generalul Traian Moșoiu au intrat în Oradea în sfânta zi a Învierii Domnului, când lumea ce ieșea din biserici a avut bucuria de a-i primi pe ostașii eliberatori.
Pe 18 februarie 1919, regina va face publică intenţia familiei regale de a vizita Transilvania la o dată foarte apropiată, fără a preciza însă când se va întâmpla aceasta.Schimbările care au avut loc după instalarea la Budapesta a regimului bolșevic al lui Bela Kun și crearea Republicii Ungare a Sfaturilor, dar, mai ales, decizia acestuia de a ataca Armata Cehoslovacă și apoi Armata Română, în noaptea dintre 15 și 16 aprilie 1919, au determinat Consiliul Suprem Aliat să ceară României să declanșeze campania militară împotriva pericolului de expansiune a bolșevismului în Europa, fapt ce a permis ca ținutul Bihorului să fie, în sfârșit,inclus între hotarele României.
Deşi invitaţia adresată cuplului regal, de către fruntaşii Consiliului Naţional Român din Alba Iulia, de a păşi pe pământul Ardealului şi de a împărtăşi cu românii transilvăneni minunea eliberării lor, după veacuri şi veacuri de suferinţe, a fost lansată public în gazeta „Alba Iulia”, nr. 3, din 8/21 ianuarie 1919,acest lucru a fost posibil abia după ce Armata Română a ajuns la Oradea și Arad(17 mai 1919).
Ca o recunoaștere a jertfei de sânge a românilor bihoreni, săvârșită după 1 Decembrie 1918, turneul pe care familia regală decide să-l întreprindă în provinciile de dincolo de Carpați, va începe de la Oradea în data de 23 mai 1919. Primarului Rimler Károlyi, cel care, în 20 aprilie, a întâmpinat la porţile oraşului armatele române, conduse de generalul Traian Moşoiu, îi va reveni sarcina de a gestiona vizita familiei regale a României la Oradea. Pe 21 mai 1919, gazeta „Tribuna Bihorului”, anunţa cu majuscule programul vizitei familiei regale la Oradea, oraş ales de iluştrii oaspeţi ca punct de pornire în turneul pe care-l întreprindeau în Transilvania. Astfel, trenul regal va porni în 22 mai de la București pentru ca a doua zi de dimineață să ajungă în gara din Oradea. Sosirea este frumos consemnată de regina Maria în jurnalul său: „Am sosit la Oradea Mare după o bună noapte, dar m-am trezit devreme în aclamații. Am ieșit la fereastră să-i salut pe țăranii care erau cu toții într-un extaz frenetic. Pentru ei, este libertatea după secole de oprimare, iar noi, Nando și cu mine, și nu armata noastră, suntem eliberatorii”.
Cuplul regal şi suita care-l însoţea – din care făcea parte și președintele Consiliului Dirigent, Iuliu Maniu -, urma să sosească în gară la ora 8 dimineaţa, fiind întâmpinaţi de oficialităţile civile şi militare ale oraşului. Apoi convoiul s-a îndreptat către Piaţa Unirii, unde se montase o estradă şi unde urmau să se desfăşoare parada militară şi defilarea delegaţiilor săteşti din judeţ.
Oaspeţii au participat apoi la slujbele religioase oficiate în catedrala ortodoxă şi în cea greco-catolică, ambele situate în Piaţa Unirii. Pe platoul Pieței Mari (Parcul 1 Decembrie) Regele Ferdinand avea să treacă în revistă mai multe unităţi militare, anume „Regimentul Tecuci No. 24, Divizionul din Regimentul 11 Artilerie, Batalionul 6 Pioneri, Brigada 2-a Roşiori (Regimentul 4 şi 9 Roşiori), Compania de ciclişti, Bateria de Autotunuri, Grupul de moto-mitraliere, 2 companii de Pontonieri şi trupele Ardelene”. Urmau apoi să asiste – de la un balcon al Palatului Episcopal Greco-Catolic, unde au fost găzduiți -, la defilarea grupurilor de ţărani îmbrăcaţi în straie populare și să urmărească jocul căluşarilor din comuna Nojorid.
La rândul său, Regina Maria urma să ofere audienţe văduvelor şi orfanilor românilor ucişi de curând de ostaşii maghiari, începând cu văduva fruntaşului Ioan Ciordaş, preşedintele Consiliului Naţional Român din Beiuş, asasinat de bolşevicii maghiari cu numai două săptămâni înainte de ofensiva armatelor române.
Regele şi regina aveau în program întâlniri cu reprezentanţi ai Consiliului Dirigent, cu oficialităţi ale judeţelor Bihor, Arad, Cenad şi Bichiş (Békés), cu liderii cultelor religioase din oraş, ai asociaţiilor şi aşezămintelor culturale etc.Regele Ferdinand, adresându-i-se vicarului Roman Ciorogariu, îi spune: „Cortegiul țăranilor din satele acestui mare și bogat județ, parecă Mi-au arătat tot trecutul lor plin de durere, dar am putut citi în inimile și privirile lor nădejdea unui viitor frumos. (…) Doresc din toată inima ținutului Bihor tot ceiace o inimă de om și de rege îi poate dori”.
Pentru Oradea, Casa regală a României a îmbrăcat o simbolistică specială, căci acesta a fost primul oraş transilvănean vizitat de maiestăţile lor, Regele Ferdinand şi Regina Maria, la scurtă vreme după ce va fi fost eliberat de bravele armate române în primăvara anului 1919.
Dumitru Noane, istoric
