Revederile pot avea darul de a fi călătorii în timp, mai ales atunci când se petrec în instituții sinonime deja astăzi cu excelența. Pentru absolvenții Colegiului Național „Emanoil Gojdu”, liceul e simbolul performanței și al camaraderiei, căci el a reprezentat încă din perioada interbelică un centru al vieții culturale locale. A găzduit publicații precum „Țara visurilor noastre” și „Sf. Gheorghe”, reviste care și-au câștigat rolul de a fi platforme pentru exprimarea ideilor și creativității elevilor, chiar și-n perioade în care acest lucru părea dificil până și de imaginat.
Firește, revederile reprezintă oportunități tot mai rare odată cu trecerea timpului. Elevii promoției 1979 au păstrat însă o relație specială cu liceul dar și ei între ei.
Dincolo de emoții, de lacrimi, de bucurii și de povești, acea promisiune onorată pentru prima dată într-o altă epocă rămâne validă. Firește, în cadrul unui astfel de eveniment, mândria ar trebui să fie permisă căci acum, 45 de ani mai târziu, instituția continuă să rămână un bastion al educației de calitate, performanțele elevilor la olimpiadele naționale și internaționale sunt o mărturie a dedicării și profesionalismului cadrelor didactice, menținând renumele colegiului la nivel înalt.
Pentru unii dintre noi, emoţia revederii e și mai mare. Am pășit în „Bastilia”, cum i se mai zicea, în toamna anului 1971, când liceul își reînființa clasele gimnaziale, fiind astfel prima promoție. La venirea noastră în „Gojdu” ne-am întâlnit cu un grup de profesori stăpâniți de nebunia pasiunii de a preda nu numai materia școlară ci și de a se preda pe sine într-un veritabil ceremonial educativ. Este vorba de iubiții dascăli: Marcela Bejan, Gavril Moza, Anastasie Țârulescu, Eugenia Sapungiu, Livia Pantea si mulți alții.
În urmă cu 5 ani, unul dintre citatele rostite la întâlnire ne-a rămas în minte: „timpul are un fel al său de a se mişca repede şi de a nu-ţi da răgaz să devii conştient de trecerea anilor. Parcă mai ieri eram tineri și neliniștiți, iar azi ne întrebăm unde s-au dus toţi aceşti ani. Ştim doar că i-am trăit pe toţi.”
Să ne revedem cu drag, sâmbătă, 13 iulie la ora 10, la Gojdu! Apoi vom continua să ne bucurăm unii de alţii la un pahar de vorbă și nu numai pe terasa Hanului cu noroc!
Dorina – Lia Ursente (Gliga)
