Aventura mea germană a luat sfârșit. Atât a durat: 5 ani, 11 luni și 11 zile pe Muntele Vrăjit. Ani, luni și zile care m-au marcat, m-au ajutat să mă vindec, să mă eliberez, să mă redescopăr, să mă transform, să mă dezvolt…
Au fost ani frumoși, au fost ani amuzanți, au fost ani dureroși, epuizanți, au fost ani, luni și zile intense, și nu regret nicio clipă din ei.
Am avut șansa și harul de a însoți două doamne și trei domni, primii trei până la poarta cerului. Am avut șansa și harul de a cunoaște tot atâtea familii minunate care m-au acceptat, susținut și ajutat, cu care am legat prietenii frumoase și cu care sunt și rămân în continuare în legătură.
Copii și nurorile lor mi-au fost exemple minunate de viață. (Sună plictisitor și dulceag ca o compunere de clasa a IV-a, dar chiar așa a fost.)
Mă întorc în România ca om transformat, sau așa mă văd eu, ca om vindecat și sper din suflet să fiu pentru voi binecuvântare, nu factor de stres cu fițe de Germania. Deși limba va fi uneori o problemă. Multe lucruri le-am învățat abia aici, direct în germană, așa că habar nu am ce corespondent au în limba română. Iar alte lucruri mi se par mai OK cum le fac nemții, nu românii, iar uneori invers.
Începe o nouă etapă în viața mea. O etapă în care voi lua totul de la capăt. Mi s-a promis o aventură. Deja sunt specialistă în noi începuturi și aventuri, sau m-am specializat binișor în ultimii 5 ani, 11 luni și 11 zile.
