Filarmonica orădeană ne propune pentru joi, 23 Noiembrie, de la ora 19, un concert eterogen la prima vedere, dar unit sub genericul Armonii Celeste. Corul și orchestra filarmonicii sub bagheta dirijorului Alexey Mikhaylenko, alături de soliștii Ancuța Măslină-Pop, Maria Duțu și Silvia Nagy vor interpreta Dansuri populare românești de Bella Bartok, Serenada pentru orchestra de coarde, opus 48 de Piotr Ilici Ceaikovski și Gloria RV 589 de Antonio Vivaldi. Stilistic și spiritual nu puteau fi mai diferite. Și trebuie remarcat: este un concert cu forte proprii, doar dirijorul fiind oaspete, soliștii și ansamblul cor-orchestră sunt ai casei.
Dansurile populare românești de Bartok (1881 -1945) sunt dintre cele mai populare și interpretate lucrări ale compozitorului maghiar. Sub influența și cu ajutorul lui Zoltan Kodaly, profesorul și apoi prietenul său, Bartok a descoperit folclorul. Nu cel din târgurile orășenești, despre care Brahms sau Lizst au crezut că e folclor maghiar, dar erau cântece ale lăutarilor romi, ci cel autentic maghiar, românesc, ucrainean, rusesc, tătar, turcesc, arăbesc. Înarmat cu fonograful și caiete de notițe, Bartok și Kodaly au străbătut imperiul austro-ungar, până în Orientul Apropiat. Primul Război Mondial l-a oprit pe Bartok în Imperiul Osman din culegerea și înregistrarea folclorului autentic, transmis pe cale orală. Bartok a fost printre primii care a recunoscut pericolul pierderii folclorului din cauza progresului tehnologic și a nou-născutei media: radio și cinema. Până azi cercetătorii etnologi se folosesc de înregistrările și transcripțiile lui în munca lor de cercetare. Dansurile populare românești au fost printre primele culese, melosul maghiar și românesc din Transilvania influențându-i arta de a compune. Fără să devină un avangardist, ca Schönberg, Varese sau Messiaen, pe baza melosului popular și a ritmurilor arhaice cu care a crescut în Transilvania și Ucraina, iar mai apoi le-a descoperit mai departe în pelerinajele sale până în Nordul Egiptului, muzica lui rămâne modernă și relevantă, iar din anii `50 tot mai apreciată și de public și de critică. Cele opt dansuri românești, compuse la începutul primului război mondial în 1915, cunosc o sumedenie de variante, de la cele originale pentru pian, iar mai apoi pentru orchestră la transcripții de tot felul: pentru acordeon, suflători de lemn, mandolină etc. Și în fiecare versiune rămân vibrante, puternice, pătrunse de durere, de bucurie, de fatalism, de puterea de a supraviețui, de credință. Un amalgam spiritual și emoțional la fel de contrastant ca sufletul românesc.
Piotr Ilici Ceaikovski (1840 – 1893) este unul dintre cei mai îndrăgiți compozitori romantici, nelipsit din programele orchestrelor din lumea întreagă. Admirația sa pentru muzica înaintașilor se observă nu doar prin disciplina cu care folosește formele muzicale stabilite de clasici, ci și din Variațiunile Rococo, din Serenada pentru coarde opus 48 sau Suita Mozartiana. Serenada pentru coarde opus 48 ne-o propun filarmoniștii orădeni pentru joi seara. Ceaikovski reușește să îmbine aici sufletul rusesc cu fluiditatea muzicii mozartiene și să creeze o mică bijuterie muzicală. Lucrarea a fost începută pe moșia surorii sale, care era căsătorită în Ucraina de azi, la începutul anilor 1880. Familia și conacul ei au fost unul dintre locurile sale preferate de refugiu și reculegere.
Ultima lucrare a serii ne duce peste 170 de ani în urmă, în Veneția anilor 1700. Este vorba despre Gloria RV 589 de Antonio Vivaldi (1685 – 1741). Compozitorul era proaspăt absolvent de teologie, nu putea fi preot cu normă întreagă din cauza sănătății, dar putea compune și dirija corul de orfane de la Ospedale de la Pieta. Corul și orchestra mănăstirii au primit de la Vivaldi dintre cele mai frumoase bijuterii muzicale ale barocului. Aceasta e una din cele două Gloria rămase de la Vivaldi, o a treia a fost probabil distrusă în timpul bombardării Dresdei la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Acolo au fost păstrate multe dintre lucrările lui Vivaldi și altor compozitori ai barocului italian. Pentru că Preotul Roșu era atras în egală măsură de muzica instrumentală și de operă, lucrările lui le pretind soliștilor o mare doză de virtuozitate și de emoționalitate. La fel se întâmplă și în Gloria. Și da, vom avea impresia că recunoaștem anumite teme și pasaje muzicale, pentru că Vivaldi, la fel ca alți colegi de generație a reciclat multe dintre temele sale din lucrări mai vechi, sau din creația altor compozitori la nevoie. Cu toate acestea reușește să folosească și să transforme temele muzicale ritmic și melodic, astfel încât rămân proaspete sau devin mai bune.
Tânărul dirijor și clarinetist Alexey Mikhaylenko s-a născut și a crescut în Moscova, iar viața muzicală l-a purtat mai departe în Țările Baltice și Scandinavia, în Polonia, Austria, Germania și Țările de Jos. A urmat cursuri de dirijat cu câțiva dintre cei mai apreciați dirijori ai momentului (Paavo Järvi, Andres Orozco-Estada sau controversatul și apreciatul Theodor Currentzis). În concertul de joi seara face salturi muzicale în istoria și estetica muzicii, propunându-și să ne lase spre casă doar după ce ne-am amintit cine suntem, ce credem și ce avem de făcut, pentru că aceasta pare să fie una dintre temele concertului: nu doar Armonii Celeste, ci și noi rezerve spirituale pentru ziua de mâine.
Mai găsiți bilete la concertul de joi seara la caseria filarmonicii din strada Moscovei nr 5 și pe site-ul bilete.ro.
Daniela Stoica
