Zilele trecute a fost Ziua națională a lecturii. Noua ne plac sărbătorile. Și suntem atât de buni la aparențe. Dintr-o dată au apărut peste tot copii cu cărțile în mână, fotografii grăitoare în toate școlile, ca să demonstrăm că elevii noștri citesc.
Nu, oameni buni, nu dascălii sunt vinovați pentru spectacolul din educație. Ei doar se conformează. În 30 de ani, de când lucrez, am văzut asta din plin. Profesorii s-au străduit să demonstreze că își fac treaba. Ceea ce se întâmplă în realitate însă, e o altă poveste. Și cum o poză face cât o mie de cuvinte, cu cât mai multe fotografii, cu atât mai bine. Ce dacă analfabetismul funcțional și științific e la cote alarmante.? Ce dacă elevii noștri nu înțeleg ce citesc? E important că știm să demonstrăm că…noi citim. Când vrea Ministerul Educației apar și pozele convingătoare. Și să mai zică cineva că nu se fac pași serioși în direcția unei Românii educate. Iar dacă anul școlar va mai avea și trei trimestre, ca pe vremuri, atunci cu adevărat vom vedea o schimbare.
Facem haz de necaz. Încercând să înțelegem de ce continuăm să mergem pe drumul fără întoarcere al ignoranței. Atât de mult am auzit despre faptul că suntem un popor de oameni inteligenți (deși, vorba rectorului Daniel David, nu suntem mai inteligenți ca alții), că avem specialiști buni recunoscuți peste hotare. Cu toate astea, rămânem uimiți de deciziile de suprafață, de hotărârile fără o bază științifică care ar urma să schimbe situația din învățământul românesc. Dar toți ne pricepem la vorbe. Și, din păcate, a vorbi fără a face ne aduce în punctul din care am plecat.
Nu, domnule ministru, nu faptul că anul are două sau trei trimestre e important. Evaluările ar trebui făcute altfel. Nu doar la final de semestru, ci acele evaluări formative care ne arată unde suntem, ce putem schimba și îmbunătăți . Pentru că atunci când constatăm că elevii au rămas mult în urmă, în urma evaluării semestriale, de cele mai multe ori nimeni nu mai face nimic. Și ca să creștem calitatea actului didactic poate ar trebui regândită pregătirea profesorilor. Știți că aproape în fiecare clasă avem copii cu cerințe educative speciale, iar noi nu am fost pregătiți să lucrăm cu astfel de copii? Știți că ajung la catedră profesori care, în primele zile de școală se întreabă dacă e nevoie de evaluare inițială? Iar ulterior vor face la clasă ceea ce cred ei, fără să îi mai verifice nimeni vreodată?
Până mentoratul didactic nu va fi serios luat în seamă și până veți crede că e treaba directorului să se ocupe și de partea administrativă, dar și de procesul de educație, avem serios o problemă. Iar banii nu ar trebui să conteze. Fiecare profesor trebuie să înțeleagă că această meserie înseamnă pasiune și vocație, nu-i așa? Voluntariatul pe baricadele școlii a devenit un titlu de glorie. Da, știm că nu trebuie să îndrăznim să spunem că e nevoie de salarii mai mari. Pentru că vor sări mulți părinți care vor demonstra că dascălii nu lucrează, că nu își merită salariul. Și…nu îi putem contrazice. Din păcate. Pentru că da, există mulți care se fac că muncesc, în timp ce dumneavoastră vă faceți că îi plătiți.
Și vă rugăm să înțelegeți că o reformă adevărată nu pleacă de jos în sus. Ci de la dumneavoastră.
Oricât de devotați am fi noi, oricât ne vom strădui unii să „fim schimbarea pe care o dorim în lume”, fără proceduri clare, fără o lege respectată de toată lumea, fără schimbări adevărate ne luptăm în continuare cu morile de vânt. Știm că lamentările nu ne ajută. E bine să fim optimiști. Vine primăvara, în curând se va termina și pandemia și, cine știe, poate se va întâmpla o minune. Iar noi vom înțelege că fără școală, fără educație adevărată suntem condamnați să rămânem exact unde suntem.
prof. Camelia Simona Florea
Camelia Simona Florea, profesor pentru învățământul primar de 30 de ani, în aceeași școală: Școala Gimnazială nr. 1, Remetea, județul Bihor, a devenit în anul pandemiei Simo, profa de pe Youtube care face matematica distractivă dar postează si clipuri educative de dezvoltare personală pentru cei mai mici școlari.
