În urmă cu ani de zile, auzeam numai poveşti de succes despre copiii care începuseră şcoala în România şi ulterior s-au mutat în alte ţări europene şi nu numai. Aproape în exclusivitate, aceşti copii erau încadraţi în clase mai mari decât în ţară, pentru că nivelul lor de pregătire era mai sus decât al copiilor din clasele în care erau distribuiţi conform vârstei şcolare. Aceste poveşti s-au estompat… Treptat, le-au luat locul cele despre cât de chinuiţi sunt elevii din România de programa excesivă, de timpul lung petrecut la teme şi despre stresul pe care îl acumulează la şcoală – toate acestea în comparaţie cu elevii altor ţări care învaţă relaxaţi, care nu simt presiunea uriaşă a şcolii şi care au neapărat timp de joacă sau activităţi sportive în timpul săptămânii.
Ei bine, şcoala românească nu numai că a fost bulversată de reforma continuă a ultimilor ani, care a făcut-o oarbă la nevoile şi aşteptările noilor generaţii de elevi, dar a şi început să-şi piardă resursa umană. Un raport al Comisiei Europene, arată că aproape 7.000 de educatori, învățători şi profesori de gimnaziu au plecat, în ultimii 20 de ani, din România şi profesează în alte ţări. Aşadar, pleacă profesorii care predau la gimnaziu, pleacă şi învăţătorii care pun bazele pentru educaţia viitoare, şi pleacă deopotrivă şi educatorii, cei care preiau copiii din braţele părinţilor şi îi învaţă ce înseamnă colectivitatea, le descoperă primele deprinderi şi le deschid drumul către cunoaştere.
Adăugaţi, vă rog, acestor cifre îngrijorătoare pentru un sistem şi aşa în criză de personal didactic, şi pe acelea care îi reprezintă pe dascălii care au ales să plece din ţară şi care nu îşi mai fac meseria peste hotare, apucând un drum profesional nou. Aceştia nu sunt cuprinşi în statistica prezentată, pentru că sunt cei care au ales să renunţe la lupta de supravieţuire la catedră. Sunt convins că ajungem la ordinul miilor şi la acest capitol.
Ceea ce nu par să înţeleagă guvernanţii noştri este faptul că educaţia în România şi în orice alt stat se dezvoltă odată cu economia ţării, iar acolo unde este preocupare pentru investiţii, pentru creştere economică, pentru evoluţie, acolo şi învăţământul va performa şi va atrage oameni dedicaţi la catedră. România, astăzi, îşi alungă dascălii, care aduc plus valoare altor ţări. Este un model de guvernare care trebuie schimbat din temelii, cât mai urgent, pentru a mai avea o şansă generaţiile viitoare la un trai decent în ţara lor.
Senator Cornel Popa
PNL Bihor
