Duminica Floriilor este o sărbătoare creștină care nu are o dată exactă, dar care este comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștelui.
Sărbătoarea de Florii comemorează un eveniment menționat de către toate cele patru Evanghelii. Este ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, călare pe un mânz de asin, iar oamenii l-au întâmpinat cu ramuri de finic (curmal) în mâini. Sărbătoarea de Florii marchează începutul săptămânii Patimilor ce culminează cu noaptea de Înviere şi cu marea sărbătoare de Paşte. Ramurile de salcie şi dezlegarea la peşte sunt simbolurile Floriilor.
În seara de Florii încep slujbele deniilor, care vor continua în săptămâna Patimilor. Deniile sunt slujbe de dimineaţă tinute seara. Aducând lumina dimineţii în intunericul serii, ele au rolul de a-l pregăti pe creştin să treacă de la întunericul păcatului la lumina credinţei.
De Florii, atenţia comunităţii tradiţionale era îndreptată, pe lângă sărbătoarea religioasă, către renaşterea vegetaţiei. De fapt, denumirea populara a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Floralia, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim. De altfel, duminica Floriilor este şi prilej de a-i sărbători pe cei care poartă nume de flori, cum ar fi Florin, Florica, Viorel, Viorica, Brândusa, Mălina, Lăcrămioara, Camelia, Iris, Crina ori Margareta.
Tot potrivit credinței populare, cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paște.
