In multe sate din Bihor (dar si din tara) nu vei gasi vreun picior de medic sau vreo farmacie. In fiecare sat vei gasi unul, maxim doua magazine care sunt in acelasi timp si carciuma. De aici, in afara de paine si niste conserve, nu prea poti cumpara mare lucru. Mai degraba cuie, sfoara, vopseluri, spray de muste si otrava de soareci, lucruri absolut necesare la sat. Satenii sunt in varsta, afectiunile cardiace constituind un mare procent din problemele de sanatate cu care acesti oameni se confrunta. Din satele acestea poti ajunge „la oras” doar daca ai masina. Informatiile nu prea ajung nici ele aici, doar prin intermediul radioului si al televiziunii. Conform unui raport al Prefecturii pe ani anteriori, aproximativ 80% din UAT-uri din Bihor furnizeaza apa curenta in sistem centralizat si aproape 50% din ele asigura si canalizare. Asta nu inseamna insa ca acelasi procent din populatie chiar beneficiaza efectiv de aceste avantaje. Multe gospodarii nu sunt racordate: din cauza saraciei sau pentru ca retelele respective functioneaza si nu prea, ele arata bine doar pe hartie.
Izolati, neinformati, imbatraniti, cu probleme de sanatate, fara posibilitati prea multe de consultare sau tratament, cu conditii minime de trai civilizat si de aprovizionare. Zona rurala din Romania nu se poate compara cu zonele similare din Italia, Austria sau Germania. Romania are chiar si peste 700 de sate „fantoma”, cu mai putin de 100 de locuitori fiecare.
De cand a inceput aceasta pandemie nu am remarcat vreun plan sau vreun efort deosebit in legatura cu populatia satelor: de informare, de pregatire a acestora. Daca virusul acesta isi va croi drum catre batranii din satele Romaniei, va fi dramatic.
Flavius Bunoiu
