Câteva posibile certitudini (?!) pentru viitorul apropiat și esențial (ca să zic așa) al României:
facturile la electricitate și gaze vor crește substanțial. Necunoscutul lor a generat și va genera suficient stres și îngrijorare în rândurile celor mulți.
în fața necunoscutului, consumul (principalul vehicul al cresterii economice actuale) se va contracta, cel puțin pentru o perioadă de timp.
viața a devenit mai scumpă, și are suficiente motive (interne și externe) să nu stea pe loc, ci să își continue tendința. Pentru mulți, asta le va spori îngrijorările și zbaterile de zi cu zi.
suntem în plin debut al valului 4 al pandemiei, evident foarte vulnerabili la infectări, număr mare de spitalizări și decese pe măsură. La actualul procent al celor vaccinați în România, comparațiile cu alții nu își au rostul. Faptul că de data aceasta, “pe turnanta” bolii intră și copiii, nu face decât să complice tabloul și așa nefericit.
peste puțină vreme va începe școala, iar în teren, nimic nu s-a schimbat efectiv, concret. Nu testăm preventiv, și nu vom testa preventiv. Ba mai mult, guvernanții tolerează și susțin prin inacțiune amestecul periculos dintre cei vaccinați (puțini) profesori și elevi, și cei nevaccinați. Va fi o nebunie.
menținerea în activitate a personalului medical nevaccinat, are toate șanșele să potențeze în rău, durata, profunzimea și impactul valului patru pandemic.
este o chestiune de timp, de relativ scurt timp, până când statul va mări impozitele și taxele, și va inventa tot felul de alte impozite și taxe, motivând că UE ne obligă. Desigur, nu întotdeauna va fi așa cum spune, cum se explică. Foarte probabil, noul an va fi momentul de agresivă cotitură fiscală a statului român.
banii europeni promiși prin PNDR vor veni “cu țârâita” și vor fi serios condiționați de realizarea unor reforme.
Poate doar anumite tensiuni sociale românești, îi va îmbuna puțin. Poate…este foarte probabil ca nervozitatea socială să crească, în strânsă legătura cu “durerile” imediate (lunare) ale poporului, și strategiile under-cover ale tot felul de grupări interne sau externe.
Vor mai fi și altele, dar mai puțin esențiale în opinia mea, și asta desigur, dacă Dumnezeu le va îngădui. Până la urmă, doar El știe și poate totul…
Dacian Palladi
