Oarecum firesc, dar mereu trist, se stinge încetul cu încetul clasa de dascăli cu ștaif a școlii vulcaniene beiușene. Acum a venit rândul distinsului și iubitului profesor Viorel Codreanu.
A fost omul căruia neapărat se cuvin a-i fi atașate: zâmbetul, dragostea față de semeni (indiferent de condiția socială), umorul inteligent, verbul aflat mereu la îndemână, și o imensă doză de bunătate care răzbătea din fiecare fibră a domniei sale.
Acum a plecat la odihnă, urmând a fi copleșit de nemărginita dragoste a Celui îndelung răbdător și milostiv.
Mulțumim, distinse om și profesor Viorel Codreanu. Mângâierea lui Dumnezeu peste cei din familie, rămași în călătoria vremelnică de sub soare.
Dacian Palladi
