Lipsiți de grija zilei de mâine, preocupați aproape exclusiv de căutarea bucuriei, a plăcerii și a experimentului, înconjurați de toți cei dragi, este oarecum de înțeles de ce mai apoi, o viață întreagă rămasă înainte, oamenii se raportează la copilărie ca fiind o ”poveste”, în care atunci când le este greu, ar dori să se ”retragă” pentru a fi protejați și iubiți.
Din păcate, sau din fericire, sau mai exact nu știm nici acum, ”povestea” e doar începutul care se îndreaptă spre sfârșit…
Lăsați copiii să-și trăiască copilăria, ca să aibă posibilitatea în viață, ca atunci când le va fi greu, să aibă unde să se ”retragă”…măcar în amintiri, în drumul lor, și al nostru, spre…sfârșit…
La mulți ani, tuturor!
Dacian Palladi: Lăsați copiii să-și trăiască copilăria!
