Mă simt ofensat de-a dreptul, de abordarea și practica primitivă, gregară a autorităților românești, care (și) prin largul concurs al unei bune părți a presei românești (da, suspectă în mare parte), își MOMESC (cu tot felul de calendare de revenire la normal) proprii cetățeni să se vaccineze.
Să fie clar: SUSȚIN VACCINAREA. Eu însumi sunt deja vaccinat (și) pentru protecția împotriva formelor posibil grave a Covid-19. Dar mă dezgustă orice politici, tactici și abordări publice ale autorităților (ca de altfel, a oricăror alte și astfel de structuri) , prin care individul și indivizii ce alcătuiesc societatea, sunt tratați ca niște oi, ca niște ființe rătăcite, ce obligatoriu au nevoie de ”păstori” care să le spună ce să facă, cum să facă, și când să facă.
România, (oarecum de înțeles, uitându-ne în trecutul ei), a ales, mai mult sau mai puțin conștient, mai mult sau mai puțin voluntar, să trăiască și să rămână (parcă pe vecie – off…) în modelul societăților autoritariste, a celor care își leagă visele și speranțele, de conducători mesianici, de conducători de la care se așteaptă ca ei să decidă cine ce face, când face și cum face. Românii (poate și pentru că sunt latini???) așteaptă să fie siderați de apariția și aparența unuia sau altuia (sau alteia) dintre vremelnicii conducători care apar la televizor sau în spațiul public. Românii așteaptă constant să fie seduși, chiar cu asprul preț al anulării gândirii critice, al pierderii în mulțime, și a jertfei aproape totale, a pierderii autenticității de sine…
În România a fi diferit, nu e recomandat. În România, a nu ieși în evidență e o chestie de înțelepciune și supraviețuire. În România, e bine să fii adaptat și pe fază…
În România, individualitatea, ca expresie a darurilor și talanților de la Tatăl primiți, e acceptată, numai dacă ea se supune modelului impus…, sau dacă acceptă a ”se arde” în restrânse spații personale…
Din păcate, educația precară a multor români, credințele ancorate încă în perspective și practici gregare, puțin (sau deloc) mestecate și pătrunse, au făcut și fac ca emanciparea, progresul și evoluția spre ceea ce (de fapt) ești, și ceea ce (de fapt) poți fi (cu multele nunțe aici, desigur) să rămână îndepărtate deziderate pentru cei mai mulți dintre noi…
De peste 30 de ani, România, în ciuda progreselor făcute, în nu puține direcții, continuă a trăi și a se gestiona (la nivel individual și public) în modelul cetățeanului supus, molcom sau consistent manipulat și complice, cu frică de propriile-i vulnerabilități, în fața autorităților care pot practic orice, dacă vor…
România nu a cunoscut, nu vrea să cunoască și deci nu încurajează o societate construită pe forța creatoare și de auto-administrare a individului, a cetățeanului autonom. România (continuă să) își vrea proprii cetățeni dependenți de sisteme obscure, de ”lideri” mediocrii dar supuși, de needucați și bolnavi…
Dacă ar fi altfel, educația ar arăta altfel, sistemul sanitar ar arăta altfel, politica ar arăta altfel, și viitorul ar arăta (cu voia Celui de Sus, și poate…) ALTFEL…
România funcționează pe modelul CETĂȚEANULUI SUPUS și COMPLICE, și nicidecum pe modelul CETĂȚEANULUI AUTONOM și co-participativ prin autenticitatea sa la binele cetății…
Nu uitați, că EU – pun oamenii pe gânduri… Și ăsta sunt, și (și) cu ASTA mă ocup…
Dacian Palladi
