Actualul război de la ușa noastră are efecte dureroase fizic, psihic, emoțional, dar și cultural.
Cultura se face cu oameni, pentru oameni și e văzută de majoritatea ca având rol recreativ, de deconectare. Adică nu gladiatori sau sport, ci ceva cu ștaif și sclipici. Știu, citind aceste cuvinte, veți spune: țara arde și baba se piaptănă. Oamenii nu mai au case și ce mânca, iar aici e vorba de cultură! Dacă mai cugetați un pic, vă veți aminti că în vremuri tulburi credința și cultura ne ajută să stăm drepți, să rezistăm la presiuni și situații insuportabile.
Că dirijorul Valeri Gherghiev e îndepărtat de la conducerea Filarmonicii din München pentru că e prieten cu Vladimir Putin și nu s-a distanțat public de războiul pornit de prietenul lui, pot parțial înțelege. Nu reușesc să înțeleg de ce cineva e pedepsit pentru ce face prietenul lui (greu de consiliat), dar treacă de la mine. A dirijat concerte de propagandă pentru Vladimir Putin, de exemplu. Nu, Valeri Gherghiev nu e dirijorul meu preferat dintre dirijorii ruși actuali. Îi prefer pe Kiril Petrenko și pe Vladimir Jurowski (care sunt și „de partea bună”, adică împotriva războiului). Că soprana Anna Netrebko s-a distanțat de război, dar nu de Vladimir Putin, și și-a anulat toate concertele pentru perioada următoare (aproape sigur ar fi fost anulate de gazde dacă diva nu ar fi fost pe fază), pot și asta parțial înțelege. Ambii au fost de acord cu anexarea Crimeei de către Rusia în 2014.
Dar că Piotr Ilici Ceaikovski și alți compozitori ruși sunt șterși din programul multor filarmonici (nu doar Oradea, ci și Berlin, Cardiff și altele) nu mai pot înțelege. Ceaikovski (ca să mă opresc doar la primul nume) fost cel mai proeuropean dintre compozitorii ruși ai secolului al XIX. Pe deasupra pacifist și homosexual. Da, compozitorul atâtor capodopere ale muzicii a fost homosexual, gay, pe invers. Adică exact ce nu se potrivește cu actualul lider de la Kremlin (să adaug și un „ucigă-l toaca”?). Cel puțin Universitatea din Milano și-a anulat cursurile despre Feodor Dostoievski. Orchestră simfonică din Linz își pune concertmaestrul pe liber. E rus. Se zvonește că Baletul de stat Bavarez planifică demiterea șefului baletului Igor Zelensky. De ce nu e chiar sigur sau încă nu s-a găsit o fundamentare plauzibilă a intenției. Pentru că e rus? Pentru că în tinerețe a lucrat cu dirijorul Valeri Gherghiev? Suspiciunea și dușmănia față aproape tot ce e rusesc ia cote alarmante în instuțiile de cultură, dar și în societate.
Și ce se întâmplă cu ceilalți artiști ruși? Păstrăm în programe doar emigranții ruși, gen Rahmaninov sau Stravinski? Ambii extraordinari, dar nu singurii. Ce se întâmplă cu Theodor Kurentzis, care are propriul ansamblu în Siberia, dar e grec și e șeful Orchestrei SWR din Stuttgart? Ce se întâmplă cu artiști ruși căsătoriți cu occidentali, care sunt membri în juriile de specialitate a unor concursuri de specialitate. Ce se întâmplă cu artiștii ruși și cu rușii care trăiesc printre noi, care nu au ajuns la gradul de notorietate al primilor și nu au reușit să își face o pernuță de bani până trece nebunia asta?
Oameni buni! Ceaikovski nu a fost susținător Vladimir Putin sau Gazprom. Dostoievski la fel. Tolstoi și Gogol, Șostakovici, Șcedrin, Serebrenikov … Iar artiștii ruși de azi nu sunt neapărat fani Vladimir Putin și invazia din Ucraina. Uitați-vă câți dintre ei sunt în Rusia în arest la domiciliu sau în închisoare. Cei care au avut șansa sau norocul să plece în occident au făcut-o cum li s-a deschis ușa.
Repetăm istoria din 1914 când americanii au ars cărțile scriitorilor și oamenilor de știință germani pentru că Germania a pornit Primul Război Mondial împreună cu Austria? Sau istoria din anii 30, când statul nazist a ars cărțile și lucrările de artă ale scriitorilor evrei, dar și a celor care nu s-au înscris în linia de gândire nazistă indiferent că s-au numit Chagall, Kandinski, Thomas Mann sau Berthold Brecht și Kurt Weil? Sau istoria din anii 50-90, când noi românii nu am avut acces la atâtea cărți, artă, muzică, gândire din alte țări în afară de cele comuniste?
Față de Europa de Vest, România a avut și neșansa istorică să trăiască o dictatură și să simtă pe propria piele ce înseamnă izolare și dușmănie, să nu aibă acces decât la ce permitea statul totalitar atât la alimente, energie și unelte, cât și la cultură. Să ajungă să stăpânească arta disimulării la perfecțiune: una gândim, alta spunem și cu totul alta facem.
Aruncarea la în „pivniță” sau la gunoi a tot ce e rusesc e periculoasă. Deschide noi fronturi și ridică noi ziduri între noi. Să dușmănim acum tot ce e rusesc e la fel de veninos și de periculos cum a fost să dușmănim ce a tot fost evreiesc sau occidental.
Opriți-vă și gândiți câteva minute! Folosiți-vă și inima o clipă. Poate vă ajuta Micul Prinț? „Noi nu vedem bine decât cu inima. Esențialul este invizibil pentru ochi”, spune Micul Prinț. Dar ce s-a întâmplat cu inimile noastre când începem să luăm asemenea decizii? Ne întoarcem la ce spunea Solomon: păzește-ți inima mai mult decât orice, pentru că din ea ies izvoarele vieții. Nu mai pot spune decât: Doamne-ai milă!
Daniela Stoica
