Deși măsurile în vigoare privind răspândirea și combaterea contaminării cu virusul SARS CoV 2 nu ne-a permis întâlnirea față în față cu părinții ai căror copii frecventează cele 15 creșe din Oradea, ne-am dorit să venim în continuare în sprijinul părinților cu sfaturi şi soluţii oferite de specialişti în domeniul creşterii şi educaţiei copiilor, de data aceasta prin intermediul mediului on- line. Astfel, miercuri, 16.02.2022, a avut loc, prin platforma ZOOM, o sesiune de informare cu privire la dezvoltarea emoțională a copilului, iubire și atașament. Întâlnirea on-line a fost pregătită și susținută cu drag de către Izabela Duca – Psiholog, coordonator al Creșei nr.15, ”Căsuța Prieteniei” și au participat 78 de părinți ai căror copii frecventează creșele noastre, care s-au înscris în prealabil pentru a discuta cu psihologul instituției.
Seminarul la fost unul interactiv, părinții aflând și prin intermediul întrebărilor adresate psihologului, precum și a discuțiilor dintre ei, rolul atașamentului în dezvoltarea copilului și formarea relațiilor sociale și cum să-și ajute copilul să se dezvolte emoțional.
Părinţii au aflat, de asemenea cum trebuie să gestioneze crizele de furie, lovitul şi neascultarea, prin promovarea unor relaţii pozitive prin afecţiune, perioade scurte de interacţiune de calitate, încurajarea comportamentelor dezirabile prin laudă şi atenţie pozitivă.
De la naştere şi în primii ani de viaţă, copiii depind exclusiv de părinţi, de persoanele care îi îngrijesc. Ei au nevoie de mângâiere, dragoste şi sprijin permanent, ei au nevoie de iubire. Iubirea necondiționată stă la baza formării unor copii puternici, independenţi, fericiţi.
Prima experienţă de relaţionare a copiilor are loc în familie. Starea lor de bine depinde de relaţia pe care mama o are cu copilul, relaţie care îi asigură acestuia protecţie şi iubire, şi se răsfrânge asupra întregii dezvoltări fizice şi psihice a acestuia. În cadrul acestei relaţii se formează ataşamentul.
Astfel una dintre temele abordate în cadrul întâlnirii a fost atașamentul.
Ce este atașamentul ?
Atașamentul este un proces psihic care se dezvoltă încă dinainte de naștere între mamă și copilul ei prin contact direct, la nivelul pielii și corpului, gust, miros, văz, auz; prin sentimente, de dragoste sau de frică, prin limbaj (verbal şi nonverbal).
Atașamentul reprezintă în esență apropierea preferențială, dezinteresată și aproape inconștientă a unei persoane față de alta.
Copilul reacționează sensibil la mișcările, atingerile, dispozițiile, ritmul și intonațiile mamei, trăiește odată cu ea bucuriile și suferințele ei.
Medicul pediatru britanic E.J.M. Bowlby, împarte dezvoltarea atașamentului în patru etape:
- etapa de preatașament de la naștere la 6 săptămâni când ataşamentul este exprimat la nivel comportamental de răspunsuri reflexive determinate genetic, cu valoare de supraviețuire.
- etapa atașamentului acțiune( 6 săptămâni – 8luni). În această fază copiii
mici se orientează și răspund, marcând mai mult decât până acum preferința pentru mama;
- etapa atașamentului delimitat (6 luni – 2ani ) corespunzătoare
etapei în care atașamentul față de mamă este evident. În această perioadă copilul manifestă anxietate de separare.
- etapa formării unei relații reciproce (18 luni – 2 ani și după). În această perioadă copilul construiește progresiv o reprezentare intensă a figurilor de atașament, care îi va permite să suporte din ce mai bine absența acestora și să anticipeze întoarcerea lor. În jurul vârstei de 3 ani se formează un palier matur în construcția acestei reprezentări care îl va ajuta pe copil să suporte mai bine separarea.
A doua temă, intens dezbătută, a fost ”Cum îi ajutam pe copii să se dezvolte emoțional ?”, fiind punctate următoarele:
1. Copiii, în primele luni de viață au nevoie de contact fizic, să fie luați în brațe, mângâiaţi, legănați. Ei se liniştesc când li i se cântă cântece de leagăn.
2. Ne jucăm împreună, copii au nevoie de modele, ei învață prin imitare.
3. Empatizam cu ei spunându-le ca îi înțelegem cum se simt și suntem alături de ei. ,,Știu că ești supărat pentru că ți s-a stricat mașina. Hai să o reparam împreuna/hai să luam altă jucărie”. Folosim cuvinte pentru a descrie starea emoțională a copilului, pentru a normaliza acest lucru și pentru a-i arăta că suntem alături de el, oferind sprijin emoțional necondiționat de asemenea îl vom încuraja și pe el să folosească vocabularul pentru a exprima modul în care se simte.
4. Oglindim propriul comportament, stări emoționale: le spunem copiilor că suntem bucuroși/triști ajutându-i astfel să își însușească și ei aceste noțiuni.
5. Citim povești în care personajele se ajută unele pe altele, discutăm cu copiii, îi întrebăm cum ar proceda ei în situația respectivă. Pe parcursul lecturii ne oprim și îi întrebăm ce cred ei că se va întâmpla în continuare, evidențiind iubirea și suportul pe care personajele îl oferă.
6. Le oferim copiilor oportunități de explorare (găsim echilibru între a fi hiperprotectivi sau a neglija siguranța copilului) când copilul se simt liber capătă încredere.
7. Suntem flexibili în rutină dar totuși consecvenți și constanți, chiar dacă copilul este absorbit de un joc nou cum ar fi nisipul putem amâna cu 5 minute masa. Dar înainte îi vom spune copilului că urmează masa și mai are 5 minute. Chiar daca copilul nu are noțiunea timpului el va face asociere că după cinci minute urmează masa”ceea ce este reconfortant pentru el să poate anticipa următorul pas.
Ca urmare a întâlnirii desfășurată în mediul on-line, feed-backul părinților a fost unul pozitiv, seminarul fiind considerat de către aceștia extrem de util pentru relația pe care o construiesc cu copiii lor, de aceea DASO va organiza astfel de întâlniri cu specialiști și în perioada următoare, pentru a veni în sprijinul părinților aflați la început de drum.
