De la Zen la patimă și romantism în doar două ore

Melomanii care au trecut de reținerile ploii și altor opreliști au avut ocazia aseară să treacă traverseze în doar două ore de la o stare de spirit Zen la patimi și romantism. Vinovați au fost solistul Ștefan Cazacu și dirijorul Horvath Gabor, alături de orchestra Filarmonicii orădene.

Seara a debutat cuminte cu Uvertura Regele Ștefan, op. 117 de Ludwig van Beethoven. Ritmurile maghiare metamorfozate de Beethoven în stilul caracteristic au facilitat detașarea publicului de stresul cotidian. Ștefan Cazacu a oferit apoi propria sa interpretare a Concertului nr. 2 în Re Major, Hob VIIb de Joseph Haydn. Dacă în prima parte solistul a profitat de efectele vibrato-ului, în Adagio și Rondo a oferit lucrării o transparență și o seninătate aproape religioase. Cadențele interpretate au trimis spre Johann Sebastian Bach. Bisurile oferite la cererea publicului au arătat alte fațete ale talentului său: profunzime și stăpânire în Preludiul lui Bach, dar și un umor vecin cu ironia în Marșul lui Prokofiev.


În partea a doua a concertului, dirijorul Horvath Gabor a dirijat din memorie Simfonia a II-a în mi minor, op. 27 de Serghei Rahmaninov. Coloanele sonore au fost ridicate de dirijor cu ajutorul ansamblului orchestral supradimensionat, după cerințele postromantice. Celor două clarinete li s-a adăugat clarinetul bas, celor două oboaie – cornul englez, alămurilor li s-au adăugat o trompetă suplimentară și tuba, iar ansamblul de percuție a avut nevoie de cinci muzicieni. Simfonia a fost un adevărat teatru radiofonic, fluviul sonor nemaiavând nevoie de imagini proiectate pe ecran. Adagio-ul lui Rachmaninov e în continuare un model și o sursă de inspirație pentru compozitorii de muzică de film de dragoste. Patima și pasiunea au dominat dirijorul, orchestra și publicul.


Din păcate nu toți cei care aveau abonament sau bilet la acest concert și-au ocupat locul în sală, pierzând două ore de desfătare spirituală și emoțională.

Distribuie informația
Alte știri