Muzica a trei dintre cei mai importanți și inovatori compozitori francezi va răsuna joi seara pe scena filarmonicii orădene: Gabriel Faure, Maurice Ravel și Hector Berlioz. Programul va cuprinde suita „Pelleas și Melisande”, opus 80 de Gabriel Faure, Concertul pentru pian și orchestră în Sol Major de Maurice Ravel și Simfonia Fantastică, opus 14 de Hector Berlioz. Solistă va fi Adrian Paler, iar dirijor Cristian Spătaru.
Gabriel Faure este unul dintre compozitorii căruia succesul și recunoașterea publică i-au surâs foarte târziu. În ciuda talentului său și a prieteniei și susținerii lui Camille St.-Saens nu terminase școala care trebuie. A fost absolvent al Ecole Niedermayer din Paris, nu al renumitului Consevatoire de Paris. Abia după moartea directorului Thomas Dubois a fost acceptat ca profesor la renumita instituție muzicală, iar câțiva ani mai târziu, (în 1905) a devenit el însuși director. La 60 de ani. În perioada tulbure de respingere (1898), a scris muzica de scenă la piesa „Pelleas et Melisande” de Maurice Maeterlinck. Temele folosite de Faure sunt din bucăți muzicale abandonate de el în anii anteriori. Dragostea, bucuria, durerea, ura, trădarea sunt ilustrate muzical sub influență wagneriană, combinată cu sensibilitatea și eleganța franceză. Suita a fost realizată de Faure câțiva ani mai târziu, folosind bucățile considerate de el cele mai bune și adăugându-i una nouă. Rezultatul este o bijuterie muzicală care poate face concurență multor pasaje din „Tristan și Isolde” al lui Richard Wagner.
Concertul pentru pian și orchestră de Maurice Ravel este unul dintre cele mai îndrăgite concerte pentru pian din prima jumătate a secolului al XX-lea, alături de concertele lui Rahmaninov și Prokofiev. Spectaculos din punct de vedere melodic și tehnic, orchestral Ravel pur, îmbinând inspirat folclorul basc cu ritmurile de jazz și afro-americane. Iar partea a doua (Adagio assai) este un vis. Melodia simplă de o sensibilitate amețitoare după vârtejul nebun al primului Allegramente va solicita multor ascultători cel puțin o batistă.
Simfonia Fantastică a lui Hector Berlioz este cunoscută tuturor celor care au trecut pragul unui liceu, pentru că a fost o piatră de hotar în istoria culturii și a muzicii. Este prima lucrare programatică romantică. Berlioz, primul mare orchestrator francez, își prelucrează iubirea ratată față de actrița Harriete Smithson. El urmează genial etapele vindecării sufletești, cu aproape 200 de ani înaintea psihologiei contemporane. De la faza de visare și îndrăgostire, la cea de ură și negare, cufundare în muncă. Tema iubitei trece prin toate modificările posibile, de la suavă la caricatură. Muzica lui Berlioz a ajutat la cimentarea multor prejudecăți față de francezi, în ce privește forța pasiunii de care sunt dominați.
Alături de orchestra filarmonicii orădene, viață acestor lucrări le vor da pianista Adriana Paler și dirijorul Cristian Spătaru. Adrian Paler este nu doar o apreciată pianistă, ci și un pedagog de excepție, predând la Universitatea de Muzică din Viena, dar și la școli renumite din Israel. Este membru în juriile multor concursuri de specialitate din Europa.
Cristian Spătaru este deja o prezență cunoscută publicului orădean. Deși are abia 30 de ani, activitatea sau dirijorală este deja impresionantă, iar scenele pe care a lucrat și artiștii cu care a colaborat spun multe, de la Ravena și Rimini, la Opera din Cluj, de la Riccardo Muti și Christoph von Dohnany, la Alexandru Tomescu sau Ruxandra Donose.
Va fi o seară în care se simte încă gustul carnavalului și al bunei dispoziții, dar și al durerii și al regretului.
Daniela Stoica
