Emeric Siszer, student la 70 de ani: „Vreau să aplic, în viața mea de artist, tot ce am învățat la Universitatea din Oradea”

Emeric Siszer spune că Artele sunt pentru el un vis împlinit, un vis din copilărie. Arta i-a plăcut de când se știe. Își amintește precis că desena, cu pasiune, încă din grădiniță. Mai târziu, pentru a putea să urmeze cursurile Școlii Populare de Arte din Târgu Mureș, în paralel cu anii de liceu, s-a angajat la un tâmplar.

„Făceam sicrie și lăzi pentru portocale. Primeam 50 de lei pe săptămână”, spune artistul. În ciuda tatălui, care îl voia inginer de mine, el s-a visat dintotdeauna student la Arte Plastice. „În anii `70 erau foarte puține locuri în facultățile de profil, se intra greu…”.

Așa se face că, până de curând, artistul, originar din Borșa, a lucrat ca proiectant la o întreprindere minieră. Emeric Siszer povestește că, după ce termina lucrul la planșetă, dădea fuga în atelierul pe care și-l amenajase într-o anexă, la locul de muncă. Acolo făcea de toate. I-a uimit pe ortaci cu un Moș Gerilă robotizat, care se mișca autonom prin sala de mese unde colegii sărbătoreau trecerea dintre ani. „L-am făcut dintr-o baterie de camion, un cadru metalic, roți dințate, un magnetofon… O doamnă a leșinat de spaimă, când l-a văzut. Mașinăria spunea: «La mulți ani!» și avea în mână un clopoțel”, povestește studentul. Pentru isprava sa, probabil primul robot din România, a primit un premiu aproape cât salariul directorului.

„Să știți că am ajuns student la Oradea dintr-o întâmplare. Eram în concediu și am vizitat Galeria de Artă. Eu, când merg undeva, prima dată mă duc la muzee, în biserici și galerii. Vreau să văd cât mai mult din tot ceea ce înseamnă artă plastică”. La Galerie, Emeric Siszer a întâlnit-o pe Vioara Bara, președinta filialei bihorene a Uniunii Artiștilor Plastici. Ea l-a convins să se înscrie la facultate. „Din pictură și sculptură mi-am câștigat și până acum o existență mai bună. De aici înainte voi pune în practică ceea ce învăț la Oradea”. Până să devină student, Emeric Siszer a făcut de toate, în artă: a început cu afișe pentru protecția muncii, apoi a urmat statuia unui miner, cea a Sfântului Francisc de Assisi – în fața bisericii romano-catolice din orașul său, bustul lui Gavrilă Mihali, fost primar în Borșa, opozant al regimului comunist. „Am pictat și o biserică. În total vreo 48-50 de scene biblice. Proprietarul unui sat de vacanță a ținut să aibă și o biserică de lemn. M-a întrebat dacă nu vreau să i-o pictez. De ce nu? Fac tot ce mi se cere. Așa îmi mai completez pensia, destul de mică”, spune studentul pensionar. Tot „pe comandă” a făcut o statuie, de 9 metri înălțime, reprezentându-l pe Bogdan Descălecătorul. Lucrarea se află în fața pensiunii „Popasul lui Vodă”. Emeric Siszer nu e numai artist, e și un tip foarte ingenios. Recent a gândit un sistem care ușurează foarte mult realizarea urzelii pentru țesături. „Aparatul”, o veritabilă inovație, e folosit de colegii și profesorii de la Arte Plastice. „Face cinci – șase urzeli, în același timp în care, manual poți face doar una”, explică autorul.

Studentul, aproape septuagenar, e plin de viață și are multe planuri pentru viitor. Ar vrea să se mute la Oradea. Spune că e fericit că, sfidând vârsta și ideile preconcepute ale altora, a decis să urmeze studiile universitare. „Vă dați seama că, practic, nu-mi mai folosește la nimic. Nu o să primesc o pensie mai mare, când voi avea diplomă. Dar am învățat atât de mult! De pildă, filosofia artei. Am învățat să privesc, dintr-un alt punct de vedere, arta. Îmi pare foarte bine că sunt student. Vreau să aplic, în viața mea de artist, tot ce am învățat aici, la Universitatea din Oradea. Tot ceea ce învăț aici e super. Datorită acestor studii câștig experiență și respect. De la acești profesori minunați, care m-au primit cu brațele deschise, pot să învăț lucruri noi care îmi folosesc”.  Acum, Emeric Siszer e încântat că urmează să își facă practica de semestru la Teatrul de Stat. „Am să fac scenografie”, spune bărbatul care, în ciuda anilor, are mintea cât de poate de deschisă și e dornic să învețe „totul, dacă se poate”.

Emeric Siszer e, cu siguranță, un personaj. Mai are și un entuziasm contagios. Bucuria lui de a trăi, de a face artă, în ciuda tuturor greutăților, pare că-i alimentează viața însăși. În timp ce alți studenți, mult, mult mai tineri, abandonează facultatea, Emeric Siszer spune că descoperă, în fiecare zi, ceva nou, ceva ce vrea să pună în operă. Studentul de aproape 70 de ani al Universității din Oradea, poate fi, oricând, un model pentru oricine, indiferent de vârstă.

Distribuie informația

Casă de vânzare în Sânnicolau Român, 3 camere - 150 mp, verandă, anexe. Plus o bucătărie de vară. Teren pentru grădină în suprafață de 15 ari. Fântână proprie. Posibilități de racordare la canalizare, apă și gaz. Drum asfaltat. Zonă foarte liniștită la o distanță de 30 km de Oradea, iar ca timp aprozimativ 30 minute, pe drumul noul realizat pe la Livada. Prețul 35.000 euro. Negociabil. Telefon 0743183715.

Alte știri