Exuberantia muzicală la Filarmonica Oradea în Săptămâna Luminată

Foto: arhiva

Filarmonica orădeană propune publicului unui concert dominat de bucurie, în ton cu Săptămâna Luminată. Contrabasistul Antonio Sekaci și orchestra orădeană sub bagheta dirijorului Mihnea Ignat vor interpreta lucrări clasice și romantice dominate de lumină, optimism și exuberanță. Lucrările alese pentru programul de joi, 20 Aprilie, de la ora 19, sunt semnate de Luigi Boccherini, Giovanni Bottesini și Felix Mendelssohn-Bartoldy.

Luigi  Boccherini (1743 – 1805) a fost la fel ca Josef Haydn, unul dintre compozitorii clasici izolați, iar izolarea la curtea Infantului Luis Antonio al Spaniei i-a priit. Nu a inventat nicio formă muzicală față de Joseph Haydn, dar și-a dezvoltat propriul stil și a introdus în muzica europeană instrumente specifice Peninsulei Iberice. A adus tehnica interpretativă a violoncelului la un nivel nemaiîntâlnit până atunci, concertele sale pentru cello fiind până azi un reper în literatura dedicată acestui instrument. Simfonia nr. 23 în re minor a fost compusă în 1786 – 1787, într-un ciclul de patru simfonii. El îmbină exuberanța italiană cu eleganța franceză, seriozitatea germanică și temperamentul spaniol. Ascultând această lucrare, ascultătorii de azi se întreabă pe drept de ce a muzica lui a fost catalogată de unii contemporani ca „morocănoasă”.

Concertul nr. 2 pentru contrabas și orchestră în si minor de Luigi Bottesini este una dintre cele mai cunoscute piese dedicate uriașului orchestrei simfonice. Bottesini (1821 – 1889) a reușit să scoată contrabasul din penumbra orchestrei, unde alături de timpani, era responsabil mai ales de ritm și accente grave sau dramatice. Pentru că el însuși a cântat o vreme la vioară, a reușit mai târziu să valorifice calitățile timbrale și tehnice ale noului său instrument într-un mod nemaiauzit până atunci, ajungând să fie numit „Paganini al contrabasului”. Până azi lucrările sale dedicate contrabasului sunt un reper muzical, și o sursă de inspirație pentru compozitorii și artiștii contemporani. Concertul nr 2, scris în maniera preromantică, cucerește ascultătorii prin frumusețea neobișnuită a sunetului instrumentului, frumusețea melodică, dar și prin versatilitatea tehnică.

Una dintre cele mai îndrăgite simfonii din istoria muzicii va încheia concertul de joi seara: celebra Simfonie Italiană de Mendelssohn – Bartholdy (1809 – 1847). Simfonia a fost scrisă de fostul copil-minune, după călătoria sa în Italia, în 1830 – 1831. Doi ani mai târziu, la doar 24 de ani, a terminat lucrul nu doar la această lucrare, ci și la alte câteva lucrări importante: Concertul pentru pian în sol minor, Oratoriul Paulus, Simfonia Reforma (devenită a V-a în numărătoare). Genialitatea tânărului compozitor este copleșitoare. Toate simțurile sale sunt în Italia provocate și se contopesc în această lucrare: pictor, compozitor, instrumentalist, organist, pianist, dirijor, literat … Iar Simfonia Italiană este o adevărată pictură sonoră, ce surprinde Italia idealizată: luminoasă, debordantă, plină de istorie.

Contrabasistul Antonio Sekaci este o prezență cunoscută pe scena orădeană, în calitate de prim contrabasist al filarmonicii, dar și de solist în concerte simfonice, muzică de cameră, și chiar muzică populară. Dirijorul Mihnea Ignat este unul dintre cele mai importante nume ale noii generații de dirijori români. A fost asistentul lui Dmitri Kitajenko la Filarmonica din Berlin, pe care l-a însoțit apoi la Gewandhaus Leipzig și la Filarmonica din München. A dirijat deja  majoritatea orchestrelor importante din Europa. Timp de trei ani a fost dirijor invitat principal al operei din București, iar din 2021 este dirijor al operei timișorene. Mai ales Simfonia Italiană îi va solicita resursele și verva specifice tinereții, dar și abilitățile de conducere ale unei lucrări spectaculoase și ușor de asimilat, dar greu de interpretat, din care există deja atâtea versiuni interpretative deosebite.

Daniela Stoica

Distribuie informația
Alte știri