Începutul lunii mai a adus un eveniment aparte prin care este omagiată viața și activitatea spirituală a Fericitului Valeriu Traian Frențiu. Astfel, în cursul după-amiezii zilei de 3 mai a.c., a avut loc sfințirea crucii și așezarea pietrei de temelie a Bisericii „Fericitul Valeriu Traian Frențiu”, din Cartierul Tineretului, Oradea, pe un teren aflat în proprietatea Episcopiei.
Slujba a fost oficiată de PSS Virgil Bercea având alături pe părintele Mihai Vătămănelu OFMConv., vicar general, părintele Antoniu Chifor, vicar cu preoții, părintele protopop Gavril Buboi și părintele Arhidiacon Grațian Guiaș. Răspunsurile au fost date de seminariștii de la Seminarul Greco-catolic ”Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigore și Ioan” din Oradea.
Locul ales nu a fost unul întâmplător, ci în imediata apropiere a Grădiniței „Frențiu”, care se află încă în stadiul de construcție, având planșeul pus peste parter. Nici momentul ales nu a fost unul oarecare: la 3 mai 2022 se împlinesc 100 de ani de când PSS Valeriu Traian Frențiu a fost instalat episcop de Oradea în Catedrala Sfântul Nicolae (3 mai 1922). Tot în acest an se împlinesc 70 de ani de la moartea Episcopului în închisoarea din Sighetul Marmației (11 iulie 1952) și 3 ani de la Beatificare alături de ceilalți episcopi martiri, la Blaj, de către Sfântul Părinte Papa Francisc (2019).
După rostirea rugăciunilor de început, a fost binecuvântată prin ungere cu untdelemn a pietrei de temelie și s-a sfințit crucea și locul unde se va construi biserica.
Pr. Olimpiu Todorean a prezentat, succint, date biografice și evenimente istorice ale Fericitului Valeriu Traian Frențiu, care ”s-a distins ca preot printr-o pietate şi evlavie exemplară, iar mai apoi ca episcop, prin administrarea foarte bună a teritoriului Eparhiei de Oradea Mare”. (Silviu Sana, Tiberiu Ciorba, Episcopul Valeriu Traian Frentiu. Scrisori pastorale, circulare și discursuri oficiale (1913-1948), Oradea, Ed. Univ. Oradea, 2015). În sprijinul culturii românești, a acordat o atenție deosebită sprijinirii și dezvoltării cercetării științifice, în special a științelor teologice, finanțând și încurajând editarea de cărți și reviste. În anul 1923, pentru înființarea unui teatru românesc la Oradea, a donat un milion de lei. De activitatea sa națională se leagă și arhitectura clădirilor construite de el, un exemplu fiind decorațiunile făcute în stil neoromânesc la Seminar, Școala Normală, Biserica Militarilor şi Capela mortuară din cimitirul municipal. (Ibidem)
În cuvântul de învățătură, PSS Virgil a spus: ”Vă salut pe fiecare dintre dumneavoastră! Este un moment, cu siguranță, de mare încărcătură spirituală dacă reușim să înțelegem ceea ce înseamnă să pui temelia unei biserici. Și apoi, temelia unei biserici în numele unui martir al bisericii noastre. Dacă reușim să înțelegem suferința prin care dânsul a trecut și suferința bisericii întregi prin care a trecut în această perioadă, o perioadă de 40 de ani, perioadă biblică de altfel, dacă luăm în considerare ce s-a întâmplat cu poporul ales prin deșert, atunci inclusiv suferința bisericii putem să o încadrăm în această perspectivă. Eu doresc să continuăm fiecare dintre noi cu tot ceea ce putem și cu tot ceea ce suntem să transmitem aceste valori celor de lângă noi. Trăim în această societate care disipează totul, reușim noi, să rămânem pietre de temelie, cum am pus această piatră? Atunci cu adevărat lăsăm ceva în urma noastră. Episcopii noștri, dar nu doar episcopii noștri, preoții noștri, și mulți credincioși ai noștri au dat o mărturie extraordinară de credință și de statornicie. Eu asta vă îndemn, acum când punem temelia unei biserici, să avem credință și statornicie. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Sfântă, episcopii noștri martiri și toți martirii noștri. Amin.”
La finalul acestui eveniment, toți cei prezenți s-au putut bucura de agapa pregătită pentru ei și au putut să împărtășească gânduri și trăiri prilejuite de această întâlnire care este doar un pas din cei mulți care vor duce la scopul final al acestei acțiuni și anume construirea Bisericii „Fericitul Valeriu Traian Frențiu”.
Pr. Olimpiu Todorean
