Sâmbătă, 5 octombrie, de la ora 12.00, orădenii sunt invitați la festivitatea de dezvelire a statuii lui Emanuil Gojdu, care va avea loc în Parcul 1 Decembrie.
Puțini sunt însă cei care cunosc istoria amplasării acestei statui în Oradea. Oficialilor comuniști le-a luat zece ani până ce monumentul de for public a fost inaugurat pe 8 noiembrie 1988. Povestea statuii marelui mecena a făcut obiectul unei cercetări științifice care a fost realizată de către dr. Cristina Liana Pușcaș, muzeograf la Muzeul Orașului Oradea.
Primul document identificat în arhive privind realizarea unui monument de for public închinat lui Emanuil Gojdu, în Oradea, a fost emis în data de 9 august 1978. Astfel, Consiliul Culturii Educației Socialiste (București) informa că „a fost avizată macheta statuii «Emanoil Gojdu», autor Mircea Ștefănescu”. Pentru executarea compoziției statuare a lui Emanuil Gojdu s-a alocat suma de 485.000 lei.
Contractul privind executarea lucrării de artă plastică a fost semnat pe data de 25 octombrie 1978, și prevede realizarea unei lucrări originale de sculptură, cu o înălțime de cca 4,2 m în material piatră. Lucrarea urma să se execute în atelierul artistului, la București.
Sculptorul statuii, Mircea Ştefănescu, s-a născut la Oradea, în data de 19 august 1929. Acesta a fost elev al Liceului „Emanuil Gojdu”. În 1982, autorul compoziției statuare informa că „lucrarea «Emanuil Gojdu» […] este gata”, solicitând ridicarea statuii din capitală. Mircea Ștefănescu fiind și cel care oferă și primele detalii tehnice despre lucrarea executată în piatră: 4,30 m – înălțime, 1,25 m – lungime și 1,05 m – lățime, respectiv 4,5 tone.
Deși finalizată, Comitetul de Cultură și Educație Socialistă al Județului Bihor preciza, pe 8 martie 1983, că neridicarea statuii, din București, se datorează „lipsei de motorină”. În paralel, în anul 1982, arhitectul orădean Horia Goga întocmește un „Studiu de amplasament pentru monumentul Emanoil Gojdu Oradea”.
Arhitectul amintește că au fost luate în discuție mai multe amplasamente dintre care trei s-au reținut pentru studiul de față: Piața Victoriei, Piața Unirii de azi; malul Crișului, intersecția străzii Romană cu Spiru Haret, și Parcul 23 August, azi Parcul 1 Decembrie. S-a optat la acea vreme pentru Piața Victoriei. De la acest moment au mai trecut șase ani, respectiv zece ani de la semnarea contractului, până ce pe 8 noiembrie 1988 a avut loc dezvelirea statuii în Piața Victoriei.
Statuia a fost demontată în 2015, în contextul reabilitării Pieței Unirii, 
iar zilele acestea a fost relocată în vecinătatea liceului pe care îl patronează.
