Infrastructura de transport rămâne una dintre prioritățile administrației locale, cu investiții și fonduri considerabile care se duc continuu în această direcție. Însă cum se asigură autoritățile că investesc în mod inteligent? Ce se întâmplă când vedem că anumite proiecte nu par la fel de bine planificate și sunt afectate imediat de alunecări de teren, de exemplu?
Despre toate acestea discutăm cu doamna Mariana Garștea, specialist în întreținerea proiectelor de infrastructură și Directorul general al companiei Sixense România.
Misiunea companiei pe care o conduce este să optimizeze și să prelungească durata de viață a proiectelor de infrastructură, prin expertiză integrată și soluții digitale, personalizate și inovatoare, fiind în strânsă colaborare cu proiectanți, consultanți, gestionari de infrastructură și alți profesioniști în construcții. Compania este prezentă de peste 10 ani pe piața de la noi și este parte din Sixense Group, lider mondial în domeniu, cu expertiză solidă în dezvoltarea și folosirea tehnologiei și a instrumentelor digitale de ultimă generație pentru industria de construcții în general și pentru infrastructura de transport în particular.
Iată ce ne-a povestit doamna Mariana Garștea despre viziunea asupra proiectelor locale de infrastructură și nu numai.
- Ce părere aveți despre provocările județului Bihor la nivel de infrastructură și întreținere a mediului construit? Cum le evaluați dvs.?
Aș putea spune că provocările pe care le-am observat în județul Bihor reflectă provocări pe care le-am observat și la nivel național în ceea ce privește infrastructura de transport.
Pe de o parte, în orașele mari, se observă nevoia creșterii mobilității și eficientizării transporturilor, cu investiții în multe proiecte noi de parcări subterane și supraterane, pasaje rutiere, poduri etc. Pe măsură ce aglomerările urbane devin din ce în ce mai mari, iar presiunea asupra transportului crește, e firesc să se caute soluții în acest sens.
Pe de altă parte, din păcate, o parte dintre proiectele de infrastructură construite care sunt în exploatare sunt afectate de anumite fenomene specifice lipsei unei strategii de întreținere a infrastructurii de transport și a existenței unor intervenții mai degrabă reactive, strict după ce s-a întâmplat deja un incident/ accident. Alunecările de teren și surparea versanților sunt două fenomene des constatate și în ceea ce privește anumite proiecte de infrastructură rutieră ale zonei Bihor (cum ar fi, de exemplu, problemele de pe Dealul Ciuperca, Drumul Naţional 1 H Aleşd – Zalău sau cele de pe DN 76, între Criştioru de Jos şi Vârfuri).
- Care sunt, după părerea dvs., cauzele acestor provocări și cum anume ar putea fi ele evitate?
În general, există un cumul de factori care duc la apariția unor astfel de probleme, însă totul începe de la studiile de teren din etapa de fezabilitate/ pre-fezabilitate. Și aici nu mă refer strict la calitatea acestor studii, cât la relevanța informațiilor furnizate pentru astfel de zone, cu condiții geotehnice nu tocmai favorabile, astfel încât să nu existe astfel de fenomene în exploatare.
Identificarea corectă a fenomenului de alunecare prin implementarea soluțiilor tehnice potrivite și exploatarea acestor informații în faza de proiectare, construcție și exploatare este cheia evitării, monitorizării și ținerii sub control a acestui fenomen. Aici trebuie să menționăm obligativitatea monitorizării stricte a riscurilor geotehnice și structurale prin soluții clar indicate și bugetate încă din faza de proiectare.
Tratarea cu superficialitate a acestei părți din proiect are în general consecințe nefaste, care se reflectă în costuri, timp și resurse mult mai mari pentru a repara decât pentru a ști din start care sunt riscurile și cum pot fi ele gestionate în mod proactiv. Nu cred și nu ar trebui să mai fie cazul în acest moment al dezvoltării tehnologiilor din domeniul construcțiilor să mai spună cineva – „nu cunosc” sau „nu am știut la cine să apelez pentru suport tehnic”, astfel încât să se evite aceste situații atât de costisitoare pentru toți cei implicați, atât autorități, cât și societatea civilă.
- Cum priviți investițiile în infrastructura rutieră anunțate pentru județul Bihor? Cum vedeți nevoia de tot mai multe poduri și pasaje rutiere noi la noi în județ?
Mi se pare de foarte bun augur ritmul tot mai mare al investițiilor anunțate pentru județul Bihor. Observ în general că Bihorul este foarte activ și din ce în ce mai preocupat de zona de infrastructură de transport în mod special, dar și de infrastructura sportivă – Sala Polivalentă din Oradea este un astfel de exemplu. Atragerea investițiilor nu poate decât să fie un semnal foarte bun pentru dezvoltarea și potențialul economic al zonei.
Din poziția pe care o am însă, împreună cu echipa pe care o conduc, suntem în egală măsură interesați nu doar de inițierea unor astfel de proiecte, ci și de sănătatea lor pe termen lung – execuție și exploatare. Cu alte cuvinte, ne preocupă să vedem că riscurile tehnice ale unui proiect de drum sau un pasaj rutier sunt monitorizate structural și geotehnic pe toată durata de viață, pentru eficientizarea investiției, creșterea duratei de viață și asigurarea unei experiențe cât mai bune de utilizare pentru toată comunitatea.
- Puneți foarte mare accent pe întreținerea infrastructurii de transport (și nu numai). De ce considerați că este un sector căruia nu i se acordă o atenția cuvenită în prezent?
Trebuie să menționez că anumite aspecte s-au ameliorat în ultima perioadă. Au fost îmbunătățite cerințele din caietele de sarcini din faza de licitație referitoare la actul de proiectare și execuție, a fost crescută perioada de garanție etc.
Însă este crucial pentru toți cei implicați în proiectele de infrastructură și nu numai să înțeleagă că marea majoritate a problemelor în exploatare pleacă de la studiile de teren inițiale: calitate slabă, neadaptare la realitatea din teren, informații furnizate irelevante pentru proiectare etc.
Trebuie să se proiecteze și să se construiască cu gândul la o exploatare eficientă și sigură a infrastructurii. Acesta ar trebui să fie motivul pentru care construim orice: pentru a vedea acel lucru în picioare, sănătos din punct de vedere structural, pe termen cât mai lung (vorbim de 50 până la 100 de ani în cazul proiectelor de infrastructură, ca să dau un exemplu).
Această fază a proiectului este deseori neglijată. Mentalitatea de „merge și-așa” ajunge însă să ne coste foarte scump în practică, pentru că se face rabat de la calitate, de la standardele în vigoare, de la a face lucrurile solid, așezat și în conformitate cu toate normele. La nivel de țară, lipsește o preocupare reală pentru managementul riscului și se preferă încă soluții pompieristice, din obișnuință, din credința că „mie nu are cum să mi se întâmple”, din comoditate sau pentru că viziunea pe termen lung presupune, de fapt, o schimbare de paradigmă.
Această paradigmă nouă vine deseori la pachet cu nevoia de transformare digitală, cu integrarea unor soluții mult mai eficiente (dar care au nevoie de anumite abilități și de o înțelegere superioară asupra proiectului), pentru care nu există întotdeauna cea mai mare deschidere.
- Ce impact are, de fapt, un proces corect de întreținere a infrastructurii asupra bugetelor cheltuite? Puteți să ne dați niște exemple?
Sigur că da. Datele autorităților de la nivel internațional sunt nenumărate în acest sens. Ca să dau doar câteva exemple, intervenţiile reactive cresc cu până la 40% cheltuielile din etapa de mentenanţă a infrastructurii rutiere, conform celui mai recent studiu PIARC (World Road Association, 2019).
Pe de altă parte, am putea economisi cu până la 4.2 trilioane de dolari pe toată durata de viață a unei infrastructuri, planificând de la început reziliența ei (adică luând în calcul o strategie de întreținere corectă a acesteia, cu tot ceea ce înseamnă adaptarea la procesul de îmbătrânire naturală, dar și la protejarea față de factori externi ce pot fi dăunători – vibrații, condiții meteo extreme etc.), conform unui raport World Bank din 2019.
- Cum ar trebui să fie gândit, planificat și întreținut un proiect de infrastructură de transport? Să luăm un exemplu concret.
Planificarea ciclului de viață al unui proiect de infrastructură trebuie să aibă la bază câteva obiective clare, cum ar fi: identificarea investițiilor pe termen lung pentru un proiect de infrastructură și dezvoltarea unei strategii de întreținere adecvată; stabilirea unui anumit nivel de performanță viitoare pentru proiectul de infrastructură, pentru diferite niveluri de investiții și diferite strategii de întreținere; determinarea nivelului investiției necesare pentru a obține performanța necesară; determinarea performanței care va fi atinsă pentru finanțarea disponibilă și/ sau investiția viitoare; sprijinirea procesului decizional, menționarea investițiilor în activități de întreținere și demonstrarea impactului diferitelor scenarii de finanțare, respectiv minimizarea costurilor pe parcursul ciclului de viață, menținând în același timp performanța necesară.
În cazul unui pod, de exemplu, testarea sănătății structurale a acestuia poate începe chiar de la încercarea de probă înainte să fie dat în exploatare. De altfel, noi am și fost implicați în zona județului Bihor într-o astfel de acțiune, pentru testarea podului de la Pasajul suprateran Universității din Oradea (proiect ce aparține partenerilor noștri de la PORR).
- Ce înseamnă o infrastructură de transport sănătoasă pentru dezvoltarea și potențialul urban al unei zone? La ce să ne așteptăm uitându-ne la planurile de investiții anunțate?
Infrastructura și calitatea acesteia sunt reprezentative pentru gradul de dezvoltare a unei zone sau chiar a unei țări. De aceea, este extrem de important cum ne raportăm la proiectele de infrastructură și cum le planificăm pe termen lung.
Cum spuneam mai sus, planurile de investiții sunt extrem de binevenite. Ele sunt însă doar primul pas. Contează cel puțin la fel de mult grija față de patrimoniul construit și soluțiile aplicate pentru urmărirea pe termen lung a acestuia (ceea ce presupune de multe ori adoptarea unui mix de soluții digitale).
- Ce recomandări aveți pentru autoritățile locale, în ceea ce privește raportarea la grija față de investițiile pe care le fac în Bihor?
Pe de o parte, consider că este foarte importantă alegerea partenerilor. La fel ca în orice altă industrie, profesionalismul, abilitățile și expertiza acestora sunt esențiale în orice fel de proiect.
Pe de altă parte, pentru toate autoritățile gestionare care vor să verifice calitatea lucrărilor pentru care sunt, până la urmă, responsabile, există parteneri terți obiectivi, care să îi asigure cu informații clare, obiective și ușor de înțeles – dacă lucrarea lor respectă cu adevărat toate normele necesare și toți parametrii pentru a fi stabilă pe termen lung.
Și nu în ultimul rând, le recomandăm tuturor să fie deschiși spre soluțiile digitale de ultimă oră – care la nivel internațional deja sunt un standard, nu o excepție. De multe ori, vedem decalaje mari între sistemul public și agilitatea mediului privat, care o ia înainte cu cel puțin câțiva ani, iar sistemul public trebuie să recupereze decalajul rapid, dacă își dorește în continuare să aibă proiecte profesioniste, inovatoare, cu investiții inteligente în spate.
