Marea mișcare de renaștere duhovnicească, inițiată de Sfinții Vasile de la Poiana Mărului și Paisie de la Neamț, prin revenirea la izvoarele filocalice ale Ortodoxiei, și-a arătat roadele ei prin apariția a numeroși „stareți” (duhovnici) în Rusia secolului al XIX-lea și în România secolului al XX-lea. Așa precum Dumnezeu a pregătit Rusia prin marii ei stareți pentru a înfrunta comunismul ateu, tot așa a pregătit și România ca să-i reziste prin marii ei duhovnici răsăriți din același curent paisian de la Neamț.
Dumnezeu, în vremuri de mari încercări, ridică oameni mari care să călăuzească poporul Său. În perioada dictaturii comuniste atee, marii noștri duhovnici, ca Părinții : Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Arsenie Boca, Sofian Boghiu, Teofil Părăian, Arsenie Papacioc, Dimitrie Bejan, Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu, Ioan Iovan ș.a., au fost stâlpii și reperele spirituale ale poporului credincios. Acești mari trăitori în Hristos, prin forța duhovnicească a exemplului lor, au reprezentat coloana vertebrală a Bisericii, însăși conștiința ei.
În acest an, dedicat rugăciunii și părinților isihaști, Parohia Subpiatra a organizat o activitate comemorativă și cultural-educativă. În perioada 16.11-16.12 a.c., după săvârșirea Vecerniei, preotul paroh Crișan Lucian a susținut șapte prelegeri despre cei mai cunoscuți duhovnici români din secolul al XX-lea, trăitori și propovăduitori ai valorilor isihaste: Părintele Daniil Sandu Tudor, un promotor al rugăciunii isihaste în Rugul Aprins; Părintele Cleopa Ilie, misionarul isihast de la Sihăstria. Treptele rugăciunii; Părintele Paisie Olaru, povățuitor spre poarta Raiului; Părintele Teofil Părăian-disciplina minții prin rugăciunea de toată vremea; Părintele Arsenie Boca și lucrarea sa duhovnicească; Părintele Sofian Boghiu-lucrător și dascăl al Rugăciunii lui Iisus; Părintele Dumitru Stăniloaie, om și teolog al rugăciunii.
Prin această această activitate s-a urmărit manifestarea recunoștinței față de acești mari duhovnici ai neamului românesc și evidențierea acestora ca modele de viețuire creștină în societatea contemporană; dorința de a le face cunoscută lucrarea lor misionară; descoperirea frumuseții trăirii isihaste, sporirea în cunoașterea rugăciunii și îndeosebi a Rugăciunii lui Iisus (rugăciunea minții coborâte în inimă).
Marii duhovnici români din secolul al XX-lea, luminători de suflete pe calea mântuirii în timpul viețuirii lor pământești rămân lumină peste timp prin moștenirea spirituală pe care ne-au lăsat-o în cuvinte și fapte duhovnicești, cuprinse în predici și cărți, în cugetele și inimile celor care i-au cunoscut, însă mai ales prin lumina rugăciunilor lor pentru toți cei care i-au prețuit, dar și pentru întreaga Biserică.
Crișan Lucian, Preot paroh al Parohiei Subpiatra
