Martinica – locul unde s-a născut Paradisul

O palmă de pământ între Oceanul Atlantic și Marea Caraibelor, mult mai mică decât Bihorul (suprafața de doar 1080 kmp, nici un punct de pe insulă nu e mai departe de 12 km de o plajă). Doar două anotimpuri, unul cald și ploios, altul și mai cald și secetos. Plaje, sărături, câmpii, dealuri și munți. Cocotieri, banani, trestie de zahăr, arbori cu fruct de pâine, papaya, mango sălbatic și de cultură, hibiscus de toate culorile oriunde de întorci, în curțile oamenilor sau pe câmpuri și în livezi. Te apleci, iei și mănânci sau ridici mâna, iei și mănânci. Oameni de toate culorile și națiile, prietenoși, calzi și frumoși, precum clima în care trăiesc. Inclusiv oamenii fără adăpost sunt prietenoși și nu te agresează pentru a-i ajuta.

Martinica este locul ideal pentru deconectare și relaxare, pentru concediu. Peste o sută de plaje, amenajate sau sălbatice, la Marea Caraibelor și la Oceanul Atlantic, te îmbie să lași gândurile și grijile de o parte și să trăiești acum și aici. Contrar prejudecăților, plajele sunt curate. Pe cele amenajate există toalete cu autocurățare și tarabe sau ”restaurante” mici cu mâncare și băuturi. Pe plajele neamenajate, există mese și banchete la care se poate mânca și pubele de gunoi. Vizitatorii necomplicați își întind pur și simplu prosopul pe plajă și se bucură de apă și de soare. Soarele trebuie însă respectat, iar după ora 10, indiferent de anotimp, e preferabil ca și în apă să se intre doar cu tricou și pălărie. Apa mării sau a oceanului poate fi savurată cât de mult vrea sufletul, nimeni de pe plajă nefiind curios sau tentat de bagajele abandonate acolo. Valurile Mării Caraibelor sunt blânde pe majoritatea plajelor, fiind preferate de familii cu copii, iar valurile Atlanticului te pot dărâma într-o clipă de neatenție.

Ca măsură de precauție este bine ca telefonul mobil să fie într-o husă impermeabilă, altfel … Sheets happen! Apa sărată a mării sau a oceanului sau o ploaie venită din senin te pot lăsa total izolat, constatând amar cât de dependenți am devenit de mobil în ultimii 20 de ani. În sezonul turistic (din decembrie până în iunie, care coincide cu anotimpul secetos), plajele pot fi foarte aglomerate. În extrasezon (temperaturile sunt între 23 și 32 C, dar plouă în fiecare zi câteva zeci de minute, deci o pelerină subțire de ploaie e un accesoriu necesar), plajele sunt aglomerate doar la sfârșit de săptămână, când apar și localnicii la relaxare. Singurii care te pot deranja pe plajă sunt crabii, care până la ora 10 încă sunt activi.

Martinica nu are doar plaje pentru deconectare, ci și munți cu păduri tropicale și cascade impresionante. Cascade Couleuvre și Gorges de la Falaise sunt spectaculoase atât din cauza drumului care trebuie bătut până la ele, o adevărată provocare pentru oamenii activi, cât și a frumuseții sălbatice amețitoare.

Greierii și insectele țin concerte relaxante în fiecare seară și noapte, iar licuricii acompaniază stelele. Soarele răsare în anotimpul ploios la ora 6 și apune până la ora 17, iar în cel secetos răsare după ora 4 și apune după ora 18.

Pentru turiștii care vor mai mult decât deconectare, Martinica are o ofertă culturală incredibil de bogată: muzee, o grădină botanică și una zoologică. Muzeul trestiei de zahăr, al romului, al sclaviei, dar și Muzeul vulcanului, Muzeul Mării, Muzeul de Arheologie Precolumbiană și Preistorie, Muzeul de Istorie și Etnografie … O parte dintre muzee sunt private. Centrul Gauguin este un punct ce nu trebuie ratat, chiar dacă nu este cel mai bine semnalizat. Vizita lui Gauguin în Martinica a durat doar câteva luni, dar aceasta i-a revoluționat arta. În 1890 îi scria criticului de artă Charles Morice: ”Am avut o experiență decisivă în Martinica. Doar în acel loc m-am simțit eu însumi, iar cei care vor să știe cine sunt trebuie să se uite la lucrările pe care le-am adus din Martinica, nu la cele din Bretania.” Fără revelația din Martinica, cine știe cum ar fi arătat arta lui din Tahiti. Evenimentele culturale sunt presărate de-a lungul întregului an, iar oferta este cât se poate de variată, de la carnavalul din ultimele săptămâni ale Postului Paștelui, până la festivaluri de jazz, al romului sau peștelui, spectacole de lumini, competiții de tot felul.

Martinica merită testat și culinar. Citricele, ananasul, cocosul, mango, bananele și toate celelalte fructe și legume au un alt gust ”de la mama lor de acasă”. Apa de cocos sau sucul de trestie de zahăr oferite de localnici la marginea drumului sunt o surpriza. Pentru români pâinea nu este cea mai interesantă experiență, dar merită încercată. Majoritatea sortimentelor de pâine sunt îndulcite cu trestie de zahăr. În oala fiecărei regiuni aterizează ceea ce crește în grădină. Așa și în Martinica. Puiul este copt și afumat în foi de banane, de exemplu. Puiul cu cocos este acolo la fel de banal ca un cel cu orice sos la noi. Felurile cu ton, pești sau fructe de mare sunt desigur predominante. Pentru cei precauți, există mâncare europeană sau junk food, dar nu ar fi păcat să fi bătut atâta drum ca să mănânci ce ai și acasă?

Martinica este un amestec frumos și reușit de cultură creolă, africană, indiană și europeană. Observi asta de cum ieși din aeroport, de la oameni la arhitectură și peisaje. Limba oficială este franceza, dar majoritatea locuitorilor vorbesc și creola. Moneda utilizată este Euro. Cetățenii statelor EU nu au nevoie de pașaport, Martinica fiind unul dintre departamentele franceze de peste mări.

Distribuie informația

Alte știri