Orchestra Filarmonicii orădene (FSO) ne-a răsfățat aseară cu un medalion Beethoven. Din motive „obiective” un nou concert fără solist. Dirijorul serii a fost Romeo Rîmbu.
Introducerea concertului a făcut-o Uvertura Coriolan, op. 62. Povestea revoltei, planurilor de răzbunare, a răzgândirii și a sinuciderii generalului roman Gaius Marcius Coriolanus a fost pusă pe note de Ludwig van Beethoven după drama lui Heinrich von Collin, în 1806-1807. Compozitorul este deja la maturitate artistică, iar surzenia lui devenise un secret cunoscut de multă lume. Drama generalului, a Romei și a propriei familii sunt comprimate de compozitor în câteva minute de romantism în formă incipientă. Pe acest fond, Beethoven surprinde muzical drame sufletești, care fără cunoașterea poveștii lui Collin, se suprapun oricărei drame în care revolta și îndoiala s-au înfrățit.
Simfonia a III-a în Mi bemol Major, op. 55, supranumită Eroica, este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale clasicului vienez și un magnet pentru public. Omagiul muzical dedicat lui Napoleon Bonaparte, iar apoi retras, clocotește de energie, revoltă, durere și optimism, deși în 1803-1804 nu erau prea multe motive de optimism. Primul război napoleonian tocmai începuse, iar consulul admirat și idolatrizat de intelectualitatea europeană, inclusiv de Beethoven, se dezvoltă altfel decât își imaginaseră toți cei care și-au pus încrederea în el. După încoronarea sa, înainte de premiera Simfoniei are loc celebrul episod în care Beethoven își șterge dedicația și scrie pe manuscrisul lucrării numele sub care este cunoscută azi: Eroica. Un an mai târziu pe partitura tipărită apare și „compusă în amintirea unui im mare”.
Dirijorul Romeo Rîmbu a condus lucrarea cu mână sigură. Nu este nici prima nici ultima dată când o dirijează. Sublinierea momentelor de îndoială și de melancolie din Uvertura Coriolan sau a celor din Marșul Funebru (partea a doua a simfoniei) au produs piele de găină publicului, mai ales în contextul actual de nesiguranță a artiștilor orădeni, care se tem pentru siguranța locurilor de muncă și a viitorului lor. Dar dacă Uvertura Coriolan se încheie fatalist (publicul e de fiecare dată surprins la finalul ei și încă nu știe sigur dacă trebuie sau nu să aplaude după ultimele note), Eroica este un adevărat izvor de încredere. Deși ultimele două parți la un loc durează aproape cât tot marșul funebru la un loc (în funcție de dirijor desigur), mesajul este clar: luptați și aveți încredere. Publicul numeros a mulțumit cu aplauze pentru infuzia de încredere primită.
Privat își continuă fiecare propria luptă, cu mai mult sau mai puțin sprijin, cu încrederea că va birui. Artiștii orădeni o vor face în această seară și public de la ora 20.30 în Piața Unirii. Cu încrederea că vor fi sprijiniți de public și în stradă, nu doar în sala de spectacole prin aplauze.
Daniela Stoica
