„Sa fim copii, pentru inc-o zi”…vorba cântecului. Voi ce ați făcut de 1 iunie? Noi am mâncat o înghețată și apoi am acceptat o invitație la cules de cireșe. Unde? Pe deal, în curtea unei familii minunate care a lansat o invitație pe facebook. Si-au împărțit cireșele cu toată lumea. Ușor sceptici, am introdus adresa si am pornit în aventură. Am ajuns. Poarta era deschisă. Am intrat și am pornit distracția.
Multe familii cu copii erau deja acolo. Zâmbete cu cireșe la urechi, peste tot. Copiii erau cocoțați până în vârf. Se sfătuiau unii pe alții pentru a găsi cele mai pline crengi. La început, ca la orice experiență nouă, unii din copii au manifestat frică. Să urce în pom, să stea pe scară! A fost impresionant să observ, din exterior, cum au reușit copiii să se ajute între ei. Cum părinții hiperprotectivi, au trecut de la a le da cireșe gata culese, la acordul de a-i sprijini să urce puțin câte puțin în pomi.
Am înțeles cu toții că experiența de a-și culege singuri fructele nu se poate cumpăra. Că o activitate de familie poate fi amuzantă atunci când încercăm experiențe noi, chiar dacă la început credem că nu ne pricepem, chiar dacă, părinți fiind, simțim nevoia de a proteja mai mult decât a da libertate.
La un moment dat, pe terasă a ieșit doamna casei. Era impresionată de numărul mare de persoane care a ajuns în curtea lor. Am povestit un pic…de 2 ani invită oameni la cules. Si până acum nu a venit nimeni. De ieri, livada s-a animat. Unii cu pungi, altii cu găleți, mulțumiti de cules și de mâncat cireșe.
Ne-am încărcat sufletele și am promis să revenim când se coc și celelalte. Pentru că oferta rămâne valabilă toată luna. Să fim sănătoși și echilibrați emotional!
Monica Rotar, psiholog
