Oază de culoare și parfum în fața unui bloc din cartierul orădean Ioșia

Orădenii grăbiți spre stația de tramvai sau de la aceasta se opresc și zâmbesc. Unii scot telefonul mobil și fac câteva poze. Au descoperit un colț de rai în fața unui bloc din Ioșia. E grădina realizată și îngrijită de 30 de ani de familia Ghiurău.

După o iarnă gri, care nu a fost chiar iarnă adevărată, și în timpul unui război la granița noastră, natura învie din nou, ignorând griji sau pericole. Când e nevoie de ajutor pentru o dezvoltare armonioasă sau supraviețuire în caz de secetă, apar uneori oameni care ajută și ne amintesc cugetarea lui Voltaire la finalul lui Candide al său: „fiecare să își îngrijească grădina.”

Liviu și Florica Ghiurău nu au avut o grădină. Au format una. La scurt timp după ce s-au mutat pe Calea Aradului, la final de secol XX. Pare mult și e mult. 30 de ani. I-a deranjat imaginea dezolantă din fața blocului în care s-au mutat. Moloz, mizerie, mucuri de țigări aruncate de la etaj sau de trecători. Și acolo să se joace copiii lor? Peisajul trist de sub geamurile lor i-a împins să ia inițiativa și să facă ceva, fără să aștepte până când primăria sau alte autorități vor face ceva. La început au plantat câteva flori, pe care le-au și îngrijit. Apoi alte câteva. Iar în 30 de ani suprafața s-a tot mărit, iar florile nu au mai apărut orfane înconjurate de suprafețe neîngrijite, ci se dezvoltă și se extind, bucurând sufletele tutoror celor care își fact timp să ridice ochii de la trotuar sau de la ultimele mesaje de pe telefonul mobil.

De atâta frumusețe și grație florală, vecinii și trecătorii nu mai aruncă chiștoace de țigări, iar mizeria purtată de vânt e îndepărtată de soții Ghiurău imediat ce o depistează. Nu primesc ajutor pentru plata facturii de apă, în verile secetoase, dar nici nu îl solicită. Se bucură că au creat o oază de frumusețe și de liniște, un loc în care ochii și sufletul găsesc un colț de rai în care să se reculeagă. Se bucură că au putut putut sfinți un loc, că au putut mări suprafața grădinii fără să fie împiedicați pentru că fac ceva pe un teren care nu le aparține. Se bucură pentru că pot oferi ceva frumos și dacă nu li se spune mulțumesc sau alte cuvinte de apreciere. Satisfacția de a fi realizat ceva frumos și zâmbetele trecătorilor grăbiți spre și de la stația de tramvai, telefoanele care zumzăie alături de insecte când surprind colțul de rai și sunt deja apreciere și un loc pe podiumul mulțumirii.

Daniela Stoica

Distribuie informația
Alte știri