Orlando Balaş: ,,Gândiţi şi bucuraţi-vă de viaţă cu ochii deschişi’’

În vara acestui an, universitarul orădean Orlando Balaş a scos pe piaţă prima sa carte de teatru, intitulată ,,Incomod”. Acest volum a fost realizat în colaborare cu editura Brumar şi cuprinde trei piese de teatru: ,,Sieg Heil sau Triumful binelui”, ,,Lăsați-mi aripile” și ,,Noaptea ca hoții”.

Din dorinţa de a afla cât mai multe detalii despre volum l-am provocat la o discuţie pe domnul Orlando Balaş. Vă provocăm şi pe voi să lecturaţi acest interviu care, cu siguranţă, vă va stârni interesul.

Cum a luat viaţă volumul de teatru ,,Incomod”?

A fost mai întâi o perioadă de confruntare interioară cu problematica fiecărei piese, care a născut în mine câte un sâmbure narativ cu personaje tot mai clar conturate. La un moment dat am început să aștern povestea ,,pe hârtie” (adică pe computer), să las personajele să dialogheze și să evolueze. Pe măsură ce se conturau, personajele mele dobândeau un grad tot mai mare de autonomie, astfel încât eu am mers cu povestea în direcția cerută de ele. Piesele s-au născut și din apariția intuitivă a titlului lor, care face parte din fiecare ele și este și o cheie de lectură.

Vă rog să detaliați acest aspect, al temei și titlului fiecărei piese.

Prima piesă este o distopie, este proiectarea în viitor a unei probleme care devine treptat de actualitate. Este vorba despre tendința noastră de a ne ușura viața și de a ne-o face tot mai ,,perfectă cu ajutorul tehnologiei. În ,,Sieg Heil sau triumful binelui prezint o lume a viitorului nu foarte îndepărtat în care oamenii se vor naște cu toții din embrioni modificați genetic pentru a nu suferi de boli congenitale. Titlul pornește de la un salut nazist care poate fi citit din două direcții. Prima este cea curentă, semnificând ,,Slavă victoriei!. A doua interpretare posibilă este ,,Victoria binelui, a sănătății. Este deci un joc de cuvinte care sugerează cum putem aluneca spre dictatură atunci când pornim în căutarea perfecțiunii cu orice preț.

Înțeleg că au fost probleme cu acest titlu.

Da. După apariția acestei piese în limba engleză, ca ebook, pe site-urile Amazon, Barnes&Noble și Smashwords, piesa a fost blocată, deoarece internetul a aplicat orbește un algoritm care interzice folosirea sintagmei din titlu, pe care o consideră propagandă nazistă. Evident, piesa mea este cu totul altceva decât o apologie a acelei dictaturi sinistre. Este, dimpotrivă, un avertisment literar privind tocmai pericolul unei dictaturi. În mod ironic, cenzura algoritmilor de internet confirmă acest avertisment: Dacă ne vom lăsa conduși de inteligența artificială, vom ajunge printre altele să interzicem literatura, în timp ce propaganda politică extremistă va continua nestingherită pe internet.

Putem deci vorbi despre cenzură inclusiv în zilele noastre?

Cenzură nu este doar această interzicere absurdă a unui titlu. Cenzură este de exemplu și când o piesă de teatru câștigă un concurs de dramaturgie, iar apoi ți se sugerează să modifici în părțile esențiale acțiunea, adevărul intern al piesei, pentru a fi mai ușor digerată de către un eventual public și pentru a nu contrazice niște prejudecăți și locuri comune. Este și aceasta o formă de cenzură motivată ideologic. Este cazul celei de-a doua piese din volum, ,,Lasă-mi aripile!, în care se vorbește despre abuzul asupra copiilor, o realitate cumplită a zilelor noastre, cu care însă nu suntem pregătiți să ne confruntăm onest. În piesă apar două personaje negative, abuzatorul bărbat și complicele femeie. Eu am prezentat lucrurile fără să le falsific, așa cum le-am cunoscut din zeci de relatări din presă și din discuții cu persoane care u trecut prin aceste experiențe îngrozitoare. Mie mi s-a sugerat să modific piesa, ,,pentru că în teatru nu există personaje feminine negative și pentru că în această formă ar scandaliza publicul. Nu am fost dispus să fac acest lucru, iar piesa a fost tipărită în varianta inițială. Nu doresc să mă pliez pe nici o ideologie, iar literatura nu cred că trebuie să transmită un mesaj ideologic, ci un adevăr inspirat din realitate.

Totuși, a treia piesă din volum se numește ,,Noaptea ca hoții”. Titlul se referă în mod evident la evenimentele politice din România ultimilor ani.

Este adevărat, dar nu din punct de vedere partinic, nu din perspectiva sau în favoarea vreunui partid sau ideologii. Este o piesă de teatru civic, în care, sub pretextul unui miting provocat de evenimentele cunoscute sub numele de ,,Noaptea ca hoții, personajele discută despre corupție și complicitate, despre responsabilitate și indiferență, despre societatea românească, despre locul în care suntem și drumul pe care l-am parcurs până aici. Despre modul în care am ales să supraviețuim în mod individual mai degrabă decât să construim o comunitate responsabilă. Desigur, în piesă nu sunt doar discuții, este și acțiune, dramatism, pentru că fără poveste nu poți transmite nimic, nici măcar o întrebare.

Care a fost ecoul acestor piese până acum?

Ecoul în rândul celor care le-au citit a fost destul de puternic. Primele două piese, care au un subiect de interes mai general, au fost traduse în câteva limbi străine (engleză, maghiară, italiană) și vor apărea în viitorul apropiat și ca ebook-uri pe internet. Cartea va fi tipărită integral și în limba maghiară, în traducerea doamnelor Mólnar Judit și Magyari Sára și în îngrijirea domnului Szűcs László. De asemenea, este posibil ca primele două piese din carte să fie jucate sau chiar transpuse cinematografic de către un studio din Târgu Mureș.

În cât timp ați scris aceste piese?

Scrisul propriu-zis a durat câteva săptămâni, dar incubația pieselor a fost mai lungă. Subiectul lor s-a decantat în câțiva ani.

Care este povestea coperţii cărții şi a titlului?

Cartea tipărită are o copertă ce reproduce un tablou al pictorului Sorin Dumitrescu-Mihăești, care mi s-a părut că exprimă foarte bine tema celei de-a doua piese. Titlul volumului, ,,Incomod, descrie acest teatru, incomod de prezentat și probabil că și incomod de citit. De aceea am și recomandat ca piesele să se citească doar câte una pe zi, fiind greu de digerat, chiar dacă sunt ușor de citit. Ele nu sunt de natură să ne facă să ne simțim bine, nu a fost intenția mea să ofer o distracție sau un catharsis facil publicului, care să închidă cartea sau să iasă din sala de teatru liniștit, cu niște emoții pe care le uită imediat. În ceea ce privește coperta ebook-ului primei piese, ea prezintă personajele absente, despre care se vorbește în piesă, femeia care are semnul și copilul care nu îl are.

Cărui tip de public i se adresează teatrul dumneavoastră?

Oricărui public dispus să vadă sau să citească o piesă de teatru care nu dorește să-l delecteze, ci mai degrabă să-i pună în față o oglindă în care poate vedea și lucruri neplăcute.

Daţi-ne un motiv pentru care ar trebui să lecturăm aceste piese de teatru.

Cu un mic zâmbet răspund: După ce le veți citi, lumea dumneavoastră nu va mai fi la fel.

Ce proiecte de viitor literar aveţi?

Proiecte în prelungirea cărților actuale sunt ediții în limbi străine ale acestora. Cartea mea de poezii ,,Terra 2.0 va fi tradusă în engleză de către traducătoarea primei piese din volumul ,,Incomod, care consideră că și acele poeme trebuie să ajungă la cât mai multă lume. Este posibil să rescriu primele două piese sub forma unor scenarii de film, dacă va fi cazul. Am și alte proiecte, un roman destul de alert și un eseu, pe care desigur că nu le pot prezenta în detaliu aici.

În final vă rugăm să transmiteţi un gând cititorilor noştri.

Să gândească și să se bucure de viață frumos și cu ochii deschiși!

În cazul în care v-am stârnit curiozitatea şi doriţi să achiziţionaţi volumul ,,Incomod’’ trebuie doar să daţi o fugă până la librăria Cărtureşti din incinta Lotus Center Oradea.

Maria PAŞCALĂU, Jurnalism, An III

Distribuie pentru prietenii tăi:
Alte știri