Pandemia Covid 19 a influențat atitudinea medicilor față de măsurile de reanimare în cazul pacienților cu boli grave sau foarte fragili, ducând la renunțarea la reanimare și prelungirea vieții doar cu ajutorul aparaturii medicale.
Pacienții cu vârste foarte înaintate au ajuns mai rar pe secția de terapie intensivă, personalul medical preferând să înceapă mai devreme măsurile de îngrijire paliativă a acestora. Acestea sunt concluziile unui sondaj de opinie realizat în Marea Britanie online, ale cărui rezultate au fost publicate în Journal of Medical Ethics, publicat luna aceasta.
Pandemia Covid 19 a adus cu schimbări în multe domenii medicale, inclusiv în ceea ce privește îngrijirea la finalul vieții, scrie Benjamin Kah Wai Chang de la St. Mary University, din Twickenham și Pia Matthews de la Royal Free London NHS Foundation Trust, din Londra. Cei doi au vrut să afle ce urmări a avut pandemia asupra modului de luare a deciziilor de către medici, când au de a face cu pacienți înaintați în vârstă, în special în domeniul terapiei intensive și al reanimării.
Ambele domenii au fost în centrul atenției și dezbaterilor în pandemie, după ce s-a ajuns în situația ca medicii să trebuiască să decidă dacă un pacient cu Covid, aflat în stop cardiac, mai trebuie reanimat sau nu, după ce numărul pacienților a crescut atât de mult, încât nu au mai existat suficiente paturi și aparatură pentru reanimare.
La sondajul de opinie realizat online din mai până în august 2021 a participat personal medical din toate toate categoriile și specializările. În această perioadă incidența Corona 19 a fost la cele mai înalte nivele în Marea Britanie. 231 de medici au participat la sondaj.
Concluzia sondajului este că pandemia a schimbat perspectiva față de reanimare. Mai mult de jumătate dintre medici au spus că acum sunt mai pregătiți, în cazul unui pacient cu stop cardiac sau insuficiență respiratorie, să îl scutească pe bolnav de măsurile de reanimare. 41,5% au afirmat că acum sunt „ceva mai pregătiți”, iar 13% „mult mai pregătiți” să renunțe la resuscitare. Motivele au fost: inutilitatea reanimării (91% dintre respondenți), comorbiditățile pacientului (89%), dorința pacienților de a nu fi reanimați (80,5%). Foarte des a fost invocat actul notarial prin care pacienții au decis deja să nu fie reanimați în cazul unui stop cardiac sau stop respirator, precum și calitatea vieții după reanimare.
Resursele limitate ale centrelor medicale joacă acum un rol mult mai important în asemenea cazuri, decât înainte de pandemie.
Numărul medicilor care au afirmat că ține cont de vârsta pacientului în cazul reanimării a crescut cu aproape 10% în timpul pandemiei (ajungând la 60%), iar fragilitatea stării de sănătate a pacientului din cauza comorbidităților a crescut de la 15% la 73%. Cea mai mare schimbare a personalului medical a fost însă din cauza resurselor limitate ale spitalelor: dacă înainte de pandemie doar 2% din medici ar fi renunțat la reanimare din cauza resurselor limitate, acum au ajuns la această concluzie 22% din medici. La întrebarea dacă pacienții ajung mai repede la îngrijire paliativă decât la ATI, majoritatea medicilo respondenți au răspuns că situația a rămas aproximativ la fel (46,2% ajung la ATI, 63,8% la îngrijire paliativă).
Chang și Matthews spun că impulsul sub presiunea pandemiei de a nu mai reanima atâția pacienți a rămas și după ce incidența și rata de spitalizare a scăzut. Ei subliniază însă că persoanlul medical ia aceste decizii ținând cont de codul deontologic al medicilor, cu o singură excepție: când resursele medicale sunt foarte limitate.
Autorii studiului spun că nu e sigur dacă modificarea abordării terapiei intensive va rămâne după pandemie sau dacă vor urma și alte modificări. Este însă posibil ca mulți pacienți să nu mai fie ținuți artifical în viață, doar pentru că există aparatura medicală care permite acest lucru.
Daniela Stoica
