În a treia zi a Sfintelor Paști, în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea a avut loc un moment de rugăciune pentru medicul Ioan Pop de Popa, fiu al Bisericii Greco-Catolice, amintind deseori apartența sa religioasă. Slujba Parastasului a fost oficiată de către Preasfințitul Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, fiind prezenți membrii ai familiei regretatului medic.
Medicul Ioan Pop de Popa a fost cardiolog și specialist în chirurgie cardiovasculară. A efectuat prima operație pe cord deschis din România la 5 aprilie 1973, la Târgu-Mureș. Înființând în anii 1970 Centrul Național de Boli Cardiovasculare Fundeni şi a pus apoi bazele unei rețele naționale de centre de chirurgie cardiovasculară, în orașele universitare.
S-a născut la 6 octombrie 1927, în Oradea, din părinții: Ioan, profesor de științe agricole, și Lucreția, casnică. La Oradea, în perioada 1934-1938 a urmat școala primară, apoi Liceul Emanuel Gojdu (clasele I-II) (1938-1940). Între anii 1940-1944, familia sa s-a refugiat din Ardealul de Nord la Beiuș, unde a urmat clasele III-VII la Liceul „Samuil Vulcan”.
În cadrul Sfintei Liturghii de seară, înainte de celebrarea Slujbei Parastasului, Preasfințitul Părinte Virgil, cunoscându-l personal pe domnul doctor, a amintit faptul că: „dânsul dea lungul vieții a mers alături de Isus spre Emaus … acest om dincolo de faptul că a fost un medic deosebit de bun și a fundamentat chirurgia cardiovasculară în România, a fost de o disponibilitate și o dăruire extraordinară … a fost un om cu totul deosebit, rămâne această cadența a pasului dânsului cu Mântuitorul, în drumul spre Emaus, în aș dedica viața, în a face binele pentru aproapele, în aș dărui toată inteligența și tot ceea ce a primit de la Domnul în serviciul și în slujba celui aflat în suferință”.
Preasfințitul Virgil îl cunoștea încă din copilărie pe doctorul de Popa de la Preasfințitul Alexandru Todea, care erau prieteni și care se vizitau atât la Reghin cât și la Blaj.
În lumina Celui Înviat ne rugăm în aceste zile pentru domnul doctor Ioan Pop de Popa ca sufletul lui să se așeze în „loc luminos, în loc de verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea”.
În veci pomenirea lui!
