„Portret de învingător” este un proiect al studenților de la Jurnalism (Universitatea din Oradea), în colaborarea cu Oradea în direct, care își propune să promoveze oameni de excepție din comunitatea locală.
Lucian Scurtu s-a născut la 3 octombrie 1954, în localitatea Holbav, jud. Brașov. A absolvit liceul teoretic din orașul Codlea, Brașov în anul 1973 și Facultatea de Filologie-Istorie, secția Istorie-Geografie, a Universității de Vest din Timișoara, în anul 1979.
Apreciat poet contemporan, Lucian Scurtu se află în acest moment, potrivit propriei mărturisiri, la vârsta deplinei maturități creatoare, a deplinei înțelepciuni ființiale. Cum studiile superioare și le-a finalizat, după cum se poate constata, în ,,Epoca de Aur”, poetul afirmă că în perioada respectivă, paradoxal, desăvârșirea lor însemna muncă intensă, ceea ce l-au direcționat spre înfăptuirea realizărilor ulterioare pe plan artistic, profesional și familial.
Majoritatea poeților mărturisesc că pasiunea pentru poezie au avut-o la vârste fragede, în schimb poetul Lucian Scurtu recunoaște că și-a descoperit harul cu care a fost înzestrat târziu, abia în perioada studenției timișorene.
Inspirația o consideră un dar divin, fără de care i-ar fi imposibil să scrie. Dar ea, inspirația, este condimentată cu multă lectură, „imaginație, stelărie și visătorie”, după cum recunoaște poetul, la care adaugă și tehnica prozodică, de care trebuie ținut seamă. „Adică mai intervine și transpirația pe lângă inspirație”, susține apăsat Lucian Scurtu.
Este de necontestat faptul că fiecare pas făcut în domeniul creației a fost esențial în cariera sa de scriitor. „Toate faptele/gesturile/detaliile/nuanțele din biografia mea le consider esențiale”, afirmă cu condescendență.
Ușor straniu, recunoaște că s-a format ca scriitor fără a avea idoli sau modele, ci doar exemple. ,,Ele mi-au trasat liniile directoare care mi-au ghidat existența”, mărturisește Lucian Scurtu. În ceea ce privește poezia preferată, afirmă că adoră poemul lui Edgar Allan Poe, ,,Corbul”, datorită mesajului și emoției transmise.
Cu toate acestea, nu poate alege dintre poeziile proprii una preferată, deoarece este „Ca și cum ai întreba o mamă: care este copilul preferat?”.
Scriitorul ne mai mărturisește că „Toate lucrurile din viața mea au fost/sunt importante, chiar dacă uneori, impasibil, le-am neglijat pe unele în favoarea altora”.
Amintirea preferată din copilăria dânsului este aceea în care, la școală, mama lui fiindu-i învățătoare, de o deosebită calitate umană și profesională, în timpul orelor îl admonest dacă i se adresa cu apelativul ,,mamă”.
Cât despre planurile de viitor, Lucian Scurtu a terminat o nouă carte de poeme, a opta, intitulată, provizoriu, ,,Epistole către Phidelia”, care va apărea anul viitor la o editură din Timișoara.
La întrebarea ,,Care credeți că sunt cele mai importante valori morale în viața?” poetul a preferat să se autociteze, afirmând că ele sunt „suma celor mai frumoase zece porunci”.
Larisa BĂRCUI, Jurnalism, An I
