Sânzienele reprezintă o sărbătoare populară celebrată în fiecare an la 24 iunie, odată cu serbarea Naşterii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, marcând mijlocul verii agrare.
Conform credinţei populare, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cerurile se deschid, iar Sânzienele sau Drăgaicele, personaje mitice nocturne, apar în cete, de obicei în număr impar, cântă şi dansează pe câmpuri, această sărbătoare fiind una a Soarelui, a poftei de viaţă, a dragostei şi a fertilităţii.
Considerate a fi nişte femei frumoase, Sânzienele înzestrează plantele cu puteri vindecătoare, împart rod holdelor şi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor, apără semănăturile de grindină şi de vijelii. Ele sunt zâne bune, dar, atunci când oamenii le nesocotesc, pot deveni şi forţe distructive.
În noaptea de Sânziene fetele se culcă cu un bucheţel de Sânziene sub perna pentru a-şi vedea sortitul. Dacă poartă florile în păr sau la sân, fetele şi femeile măritate vor fi atrăgătoare şi drăgăstoase.
În Ardeal se spune că în noaptea dinaintea Sânzienelor deasupra locului unde ar fi comori s-ar aprinde un foc, iar în ziua de Sânziene aceste comori vechi îngropate în pământ pot fi găsite. Înainte de răsăritul soarelui este obiceiul ca fetele să se scalde în roua de pe iarbă şi flori.
În unele locuri, în zori femeile în vârstă strâng roua Sânzienelor într-o cârpa albă, de pânza nouă, apoi o storc într-o oală nouă. În drum spre casa, ele nu vorbesc deloc şi nu trebuie sa întâlnească pe nimeni. Cine se spală cu roua va fi sănătos şi drăgăstos. Şi femeile măritate care se spală cu rouă vor fi iubite tot anul de soţ şi vor avea copii frumoşi şi sănătoşi.
