„Ce-ar mai fi de spus?”, se intreaba lectorul Mihai Maci, intr-un articol publicat de platforma contributors.ro, in care cunoscutul universitar oradean isi exprima dezamagirea personala legata de rectorul Constantin Bungau dar propune si o solutie pentru reformarea institutiei: punerea sub tutela unei comisii centrale a acestei universităţi şi completa ei reorganizare în intervalul acestui interimat.
Intrebarile lui Maci despre dosarul DNA:
„…Două lucruri mi s-au părut totuşi problematice: mai întâi: cine era această d-nă Dindelegan, de la care pornise scandalul? Mirarea – pe care i-am împărtăşit-o Rectorului – ţinea de faptul că eu însumi am activat timp de 12 ani în Facultatea de care ţinea această d-nă şi nu-mi amintesc nici s-o fi văzut, nici să fi auzit de dânsa vreodată. Asta în condiţiile în care pe ceilalţi colegi ai dânsei îi cunoşteam. E puţin bizar să vezi consacrat drept profesor (adică pe cea mai înaltă treaptă academică) un om pe care, în mod normal, ar fi trebuit să-l cunoşti, dar despre care nu şti nimic. D-l Bungău mi-a răspuns că dânsa lucrează în principal la Spitalul de Neuropsihiatrie şi că acolo îşi ţine şi orele (sau seminariile). Se prea poate, nu sunt în măsură a mă pronunța. Problema e alta: atunci când un om ajunge profesor universitar – adică în situaţia de a decide direcţii în domeniul lui şi în structura instituţională a domeniului – s-ar cuveni ca el să aibă o recunoaştere în mediul profesional care, cât de cât, să-l facă vizibil măcar în mediul în care se învârte. A auzit cineva dintre psihologii noştri de renume (şi sunt cel puţin cinci care-mi vin în minte) de d-na Dindelegan şi poate vreunul dintre ei să dea o precizare cu privire la ideile dânsei? O să mi se spună: tocmai de asta există o comisie de examinare. Numai că, uitându-mă pe numele membrilor ei, citate de presă, toate îmi sunt necunoscute. Sigur, nu sunt psiholog de profesie, dar având o pregătire umanistă, mă mai interesez şi de ceea ce apare în domeniile conexe. Or, să fiu iertat, n-am auzit de nici unul din cei patru membri ai comisiei d-nei Dindelegan…
… În aceast context, onest vorbind, de ce ar fi de neînţeles d-na Dindelegan? Dânsa şi-a încercat norocul într-un hăţiş de reguli care-i avantajează pe tupeişti şi pe descurcăreţi. Ei, nu e chiar aşa, căci a căzut – se poate obiecta. Da, dar a căzut din cauza unei anchete a DNA-ului, nu din cauza reacţiei corpului universitar orădean (deşi – trebuie spus acest lucru – au fost colegi ai dânsei care au protestat împotriva încălcărilor procedurale făcute cu ocazia consursului ei) şi nici a corpului profesional al psihologilor…”
Citeste tot articolul aici
