Reuniune de suflet la 65 de ani de la absolvire – O promoție de aur

Centenarul Colegiului Național „Emanuil Gojdu” a oferit un nou prilej foștilor absolvenți, din toate generațiile, să se reîntâlnească, în aceste zile, în fostele săli de clase și să se așeze în băncile școlii care a împlinit 100 de ani de funcționare. De această ocazie a profitat și promoția 1954, o generație de aur, care s-a reunit sâmbătă, 5 octombrie, pentru a marca 65 de ani de la absolvire.

Au început cursurile liceale 56 de tineri, deoarece au fost reunite două grupe, devenind clasa cu cel mai mare număr de elevi din România. Însă, sâmbătă, la întâlnirea de 65 de ani de la absolvire, au mai răspuns prezent, la citirea catalogului, doar opt din cei 13 în viață: Octavian Negreanu, Mircea Victor Rusu, Iosif Constantin Buda, Mircea Munteanu, Constantin Aurică Stuparu, Ovidiu Tărău, Petru Mândraș și Mircea Bradu. În lipsa oricărui profesor din această generație, cel care a citit catalogul a fost actualul director al Colegiului Național „Emanuil Gojdu”, Florin Liviu Nicoară. Printre amintiri legate de liceu a fost cea în care, în primii ani ai deceniului cinci, ai secolului al XX-lea, în actuala clădire a Colegiului de pe malul Crișului s-a instalat Facultatea Muncitorească, clasele de liceu fiind evacuate, la etajul 1 al imobilului de pe Republicii nr. 13 (fosta Casă Națională, Hotel Széchenyi), fațada dinspre Banca Națională a României. „Este incredibil cum au putut să înghesuie un liceu întreg la un etaj. La parter era cantina”, a declarat Ovidiu Tărău.

Poveștile au început să curgă, amintirile foștilor absolvenți au fost pline de culoare și umor, iar evocările la adresa foștilor dascăli au fost impregnate în respect și apreciere față de cultura acestor mari personalități care au trudit la edificiul educației lor. Octavian Negreanu, fiu de dascăl, a avut de suferit din cauza persecuțiilor comuniste. „Tatăl meu a refuzat să facă propagandă pentru unificarea bisericii greco-catolice cu cea ortodoxă. Turnat, a fost arestat și închis, astfel m-am ales cu un dosar nu tocmai curat. Am fost dat afară, de două ori, de la Școala de Ofițeri”, a povestit Octavian Negreanu. În schimb, și-a valorificat talentul său în tâmplărie și și-a deschis un atelier în acest domeniu. Are trei copii, șase nepoți și strănepoți, și nu a uitat cele mai frumoase versuri de dragoste ale lui Minulescu, învățate acum mai bine de 65 de ani.

Mircea Victor Rusu este doctor în fizică, iar după un parcurs spectaculos, a ajuns cercetător principal la Institutul de Științe Spațiale, Măgurele. Are două brevete de invenții și o carieră didactică universitară impresionantă la Facultatea de Fizică, București. A pus bazele Olimpiadei Naționale de Astronomie și a pregătit, în 2002, lotul internațional de astronomie. Realizator de manuale didactice, Mircea Rusu este autorul a numeroase articole și cărți de specialitate. Revine cu drag la Oradea, unde a realizat o seamă de cercetări privind Meridianul „O” din Cetatea Oradea, împreună cu profesoara Nicoleta Pazmany și muzeograful Dumitru Noane. „În Cetatea Oradea a funcționat un observator astronomic. În urma unor cercetări am identificat unde a fost amplasat acest observator în Cetate. De Tabula Varadiensis se spune că s-a folosit Columb în timpul descoperirilor sale, traversând Atlanticul”, a subliniat Mircea Rusu. Acesta și-a manifestat disponibilitatea pentru a se implica în proiectul de marcare la sol a Meridianului „O” care traversează curtea Cetății din Oradea. Mircea Rusu are două fiice și două nepoate de care, spune el, este foarte mândru.

Iosif Constantin Buda este absolvent al Academiei de Educație Fizică și s-a dovedit, în liceu, a fi unul dintre elevii „problemă”. „După absolvirea facultății, am fost repartizat la Gojdu. Baciu Mitru, portarul, știind cine sunt, nu mi-a dat voie să intru pe poarta profesorilor, nu-i venea să creadă că am ajuns profesor”, a relatat Iosif Buda. În anii de liceu, în urma unui pariu a luat în spate puiul de măgar din curtea școlii, câștigând 20 de cornuri. „Buda Iosif este singurul director care a furat o stradă. Acesta a fost titlul unui articol din ziar. Director la Liceul Sportiv, în timp ce se efectuau asfaltări de stradă, Buda, având toate aprobările pentru asfaltarea curții unității școlare pe care o conducea, a dirijat camioanele cu asfalt de pe stradă spre curtea școlii și și-a asfaltat curtea, lăsând o stradă neasfaltată”, a evocat întâmplarea Mircea Bradu. A fost antrenor la FC Bihor, dar și președinte a acestui Club. Iosif Buda este octogenarul care a sărit cu parașuta în Ibiza, fiind la a treia căsătorie, are două fiice și un băiat, de 30 de ani, absolvent de Oxford, programator pe Mary Queen II.

Doctorul Mircea Munteanu și-a început evocarea pornind de la mottoul clasei: „Măreția omului stă în energie și caracter”. Șef de promoție al Facultății de Medicină de la Timișoara, a fost singurul student care a luat nota zece la unul dintre cei mai severi universitari, profesorul Corondan, din cauza căruia, în primul an, au rămas repetenți 80 de studenți. „Acest lucru m-a obligat și la mai multă muncă, la studii, la a aduce iepuri, broaște, câini pentru disecțiile de laborator”, a subliniat dr. Mircea Munteanu. În 1976, Mircea Munteanu, a fost primul clasat pe țară la examenul de specialitate, cu nota 9,76, mai mare cu două puncte decât a doua clasată. Îndrăgostit, se mută la Oradea, unde, în urma unei nedreptăți, este repartizat pentru 21 de ani la Policlinica Miorița. „Nu-mi pare rău. Am făcut atâta chirurgie aici că mi-am dezvoltat o metodă inedită de tratament a paradontozei. Nu e brevetată, cu această metodă nu se câștigă bani. Era vorba de o incizie verticală”, a subliniat dr. Munteanu. Conferențiar la Facultatea de Medicină din Oradea, a studiat și medicina tibetană, fiind membru al Institutului de Antropozofie din Berna. Are o fiică și un fiu, respectiv o nepoțică de trei ani.

Constantin Aurică Stuparu și-a amintit că este singurul elev care i-a „suflat” unui profesor. „Profesorul de desen, la fel ca alte cadre didactice, juca într-o piesă de teatru, „Platon”. Însă nu știa prea bine rolul, așa că, m-am dus în spatele scenei și i-am suflat tot textul”, și-a amintit Constantin Stuparu. A fost înscris la patru facultăți, a picat toate examenele de marxism, iar, în final, a absolvit Facultatea de Construcții. A lucrat în Camerun, la un proiect de rețele TV, respectiv a colaborat cu Institutul Internațional de Comunicații de la Geneva.

Ovidiu Tărău este absolventul Facultății de Construcții din Timișoara. În anul 1956, își amintește, că a fost un an de răscruce, în contextul manifestărilor studențești de susținere a revoltelor din Ungaria, din toamna acelui an. „Mâncam de trei ori pe zi mămăligă. Studenții din Timișoara s-au revoltat, iar Securitatea a intervenit în forță, ne-a arestat, ne-a transportat la Becicherec, pe granița cu Iugoslavia, unde am fost ținuți câteva zile”, povestește Ovidiu Tărău, fericit că nu a urmat soarta altor colegi închiși ani la rând la Gherla sau alte închisori comuniste. A fost director la Trustul de Construcții Locale Oradea și la Centrul Județean de Proiectare Bihor. A contribuit la realizarea unor hoteluri din Băile Felix, respectiv în Oradea la construcția Sălii Polivalente, Magazinul Crișu, Casa de Cultură, Casa de Modă, Spitalul de Copii etc. Ovidiu Tărău are două fiice, una în Toronto, iar cealaltă în Oradea, ambele i-au urmat meseria, are patru nepoate și un strănepot, născut la Lyon.

Petru Mândraș spune că s-a simțit, mereu, un rătăcit printre foștii colegi gojdiști. Este absolvent al Facultății de Construcții Căi Ferate București, unde a învățat din toate domeniile de construcții, lucru care l-a ajutat în viață. „După absolvirea facultății, am fost repartizat la Oradea exact pentru trei zile, după care am luat drumul șantierelor”, și-a amintit Petru Mândraș. A lucrat în toate județele din Ardeal, de la Satu Mare, la Maramureș, pe cele mai mari complexe feroviare din acea vreme de la Episcopia Bihor etc. „Las faptele să vorbească despre noi. Ca și constructor simt o mare împlinire că o părticică din munca mea se regăsește în aceste lucrări mărețe și te doare sufletul că vezi că s-a ales praful de ele”, a încheiat Petru Mândraș, singurul elev gojdist rămas corigent la muzică. Are două fete, ambele în SUA, și patru nepoate.

Sufletul reuniunii, Mircea Bradu, un gojdist de excepție, s-a declarat onorat că face parte din această generație de aur a Liceului nr. 1 de Băieți, alături de promoția 1953, care are doi membri ai Academiei Române (Dorin Poenaru și D.R. Popescu). Cu cei doi academicieni și cu Dumitru Chirilă, renumit ziarist și critic de teatru, fost redactor șef la revista Familia, Mircea Bradu a fost coleg de cameră la internatul liceului „Gojdu”. Cu un dosar nu tocmai „curat”, tatăl său Ion Bradu, prizonier în Rusia, după cel de-al Doilea Război Mondial, și nu foarte bine văzut de comuniști, Mircea Bradu intră al treilea la Secția Literatură și Critică Literară la București, unde a fost coleg cu Nicolae Labiș, Ion Băieșu și Paul Goma. Deși colaborase intens ani la rând cu redacția Radiodifuziunii Române a fost „pedepsit” să părăsească redacția bucureșteană și a fost repartizat la Școala primară din satul Cărăndeni, unde unul dintre cei șapte frați ai mamei sale fusese primul învățător. Ulterior parcursul său profesional este impresionant: redactor fondator al revistei Familia, seria a V-a, directorul Teatrului de Stat din Oradea, primul primar al Oradiei, după Revoluție, membru fondator al Partidului Democrat, a pus bazele Radio Transilvania, a înființat Editura Arca, directorul Direcției Județene pentru Cultură Bihor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Are 16 volume de teatru și proză publicate, alături de alte sute de articole, cronici și eseuri. „Momentul decembrie 89 a fost un moment important. La Oradea nu s-a tras. Acesta este rodul colaborării cu colegii revoluționari și cu generalul Șchiopu. Ne-am luptat 12 ani ca Oradea să fie declarat oraș al Revoluției, chiar dacă nu s-a murit. A fost primul oraș declarat liber de regimul comunist”, amintește Mircea Bradu. Cei patru copii sunt bucuria lui Mircea Bradu, alături de nepoții săi.

Poveștile. Evocările, poantele au continuat până târziu în noapte, sperând fiecare la o nouă revedere alături și de alți colegi, care nu au putut fi prezenți la acest moment festiv al Centenarului Gojdu.
Cristina PUŞCAŞ

Distribuie informația
Alte știri