Filarmonica orădeană și-a răsfățat publicul aseara cu un prim concert live, cu public în sală după ultimul lock down din Martie-Aprilie.
Oferta primului concert a fost una surprinzătoare: alături de Serenada nr. 12 în do minor pentru octet de suflători, KV 388, de W.A. Mozart, în program s-a aflat Octetul pentru coarde în do minor, op 15.a de Woldemar Bargiel, compozitor mai puțin cunoscut publicului. Ambele piese s-au potrivit de minune stării de spirit a muzicienilor și melomanilor: un amestec de melancolie, furie, dor și speranță. Serenada mozartiană a fost înterpretată de suflătorii filarmonicii conduși de oboistul Gati Sandor. Compozitorul ajunsese deja la maturitate artistică, iar această serenadă pentru suflători îi întărește supranumele de înger înlăcrimat.
Octetul lui Bargiel a fost interpretat de un ansamblu de coarde condus de concertmaestrul filarmonicii Nagy Kalman. Woldemar Bargiel (1828-1897) a fost fratele vitreg al celebrei Clara Schumann. Lucrarea a fost compusă în 1848, dar publicată abia în 1877. Stilistic compozitorul rămâne pe urmele trasate de Beethoven, Mendelssohn-Bartholdz și Johannes Brahms. Dar păstrarea formelor clasice și preromantice nu îi amputează creativitatea melodică și ritmică. Octetul interpretat în prima audiție a fost o surpriză cât se poate de plăcută.
Ambele ansambluri au interpretat cu virtuozitate, pasiune și dăruire cele două piese din program.
Publicul puțin numeros, cu temperatura corpului măsurată la intrare, dezinfectat și cu maștile pe față, a aplaudat cu entuziasm cele două ansambluri camerale, însoțind muzicienii cu aplauze mai lungi decât de obicei. După această nouă secetă culturală, prezența în sală și aplauzele live au fost ca o ploaie binevenită.
Daniela Stoica
