La Jeju, Coreea de Sud, reuniunea Comitetului pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a decis că tradiția Mărțișorului întrunește toate condițiile pentru a fi înscrisă pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Imaterial Mondial, conform stiri.tvr.ro.
Pe vremea dacilor, mărţişorul a fost o monedă din aur, argint sau bronz, asociată cu strălucirea soarelui primăvara, atârnată de fire subţiri de lână, negru cu alb sau roşu cu alb. Negrul era întunericul iernii, albul strălucirea soarelui, iar roşul sângele, viaţa şi ferilitatea. Dacii credeau că aceste amulete, purtate de copii, femei şi adulti, aduc fertilitate, frumuseţe şi feresc de arşiţa soarelui. Mărţişoarele erau purtate până când înfloreau copacii şi apoi erau atârnate de crengile lor.
„Poporul nostru îl cunoaşte şi îl ţine în mare cinste, îl poartă copiii, fetele şi mai rar nevestele şi flăcăii, fiindcă el e crezut ca aducător de frumuseţe şi de iubire”, spunea poetul George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului.
Împletirea celor două fire simboliza unitatea luminii cu întunericul, a iernii cu vara, a vieţii cu moartea sau a binelui cu răul. Mărtişoarele intră şi în obiceiurile altor ţări din regiune, Bulgaria, Albania sau Serbia.
