Muzeul Țării Crișurilor a găzduit joi, 10 februarie, o seară muzeală cu tema „Cojocul de Tinca”, care face parte din proiectul cultural „Țara Crișurilor – vatră etnografică”, realizat în colaborare cu Universitatea din Oradea – Facultatea de Arte și Muzeul Municipal Beiuș. Evenimentul a constat în prezentarea particularităților cojocului cu bumbălaci, piesă vestimentară de la începutul secolului XX.
Prezentarea a fost susținută de dr. Simona Ioana Bala, muzeograf în cadrul secției de Etnografie a Muzeului Țării Crișurilor, alături de Răzvan Fericean, un tânăr pasionat de portul popular bihorean și confecționarea de cojoace. De asemenea, în cadrul manifestării a vorbit și Cristian Remus Țoța, muzeograf la Muzeul Municipal Beiuș. În deschidere a luat cuvântul managerul interimar al Muzeului Țării Crișurilor prof. univ. dr. Florin-Gabriel Moisa, dar și Alexandra Negrilă, pasionată de arta populară.
Alături de cele șase exemplare de porturi tradiționale expuse în fața invitaților, organizatorii au pregătit informații bine structurate. Totodată, a fost oferit un suport vizual atractiv, în fața spectatorilor derulându-se imagini care prezentau tipologiile de cojoace, contextul istoric, cum se croiau etc. Astfel, publicului i-a fost mai ușor să urmărească și să înțeleagă cele expuse de specialiști.
Susținătorii prezentării sunt de părere că acești oameni, pasionați de artă populară și a meșteșugului, trebuie să fie promovați. Într-adevăr prea puțini oameni din ziua de azi arătându-se interesați de viețile și obiceiurile celor care au trăit pe acest teritoriu cu ani în urmă.
Mentalitatea românilor s-a schimbat și satele tradiționale au dispărut aproape complet, iar ceea ce a fost la modă cândva, are mereu obiceiul de a se întoarce sub o formă sau alta. Astfel, s-a ajuns ca o casa de modă celebră, cum este Dior, să copieze un model de cojoc din Țara Beiușului, fără a specifica sursa de inspirație. Adevăratele cojoace tradiționale însă, precum și cele prezentate la Muzeul Țării Crișurilor, sunt mult mai detaliate și necesită mult timp de lucru și răbdare.
Răzvan Fericean este unul dintre puținii care încă mai confecționează astfel de piese vestimentare. Tânărul, de numai 21 de ani, a povestit despre cum a luat naștere această pasiune, el fiind conectat de aceasta printr-o legătură emoțională. Acesta susține că primul cojoc pe care l-a făcut a fost pentru a-l dărui mamei lui. Ca inspirație a avut doar un cojoc vechi, astfel fiind autodidact, reușind totuși să își îmbunătățească performanțele cerând sfaturi de la alți pricepuți.
Prin acești tineri pasionați și interesați de aceste obiceiuri, încă se păstrează în viață arta tradițională și o bucățică din trecutul nostru.
,,Noi sperăm că nu vom renunța la portul tradițional […]. Meșteșugul s-a revitalizat și acest fenomen de reînviere e foarte important și pentru noi, pentru muzeografi, pentru că probabil la un moment dat vor fi și astea piese de muzeu. Dar cel mai important e că arta tradițională poate fi păstrată, ea nu mai ia apanajul societății naturale care s-a dezvoltat, ci ia apanajul pasionaților, a intelectualilor care în mod impetuos vor să păstreze ceea ce se mai poate păstra și să transmită ceea ce se mai poate transmite”, a susținut Cristian Remus Țoța.
După încheierea prezentării propriu-zise, invitații au fost liberi să vorbească și să adreseze întrebări. Intervențiile participanților nu s-au lăsat așteptate, curiozitatea, dar și dragostea pentru creații populare, spunându-și astfel cuvântul.
Larisa BĂRCUI, Jurnalism, An I
