La fiecare trei ore și jumătate moare un român. Nu în accidente de circulație, nici în atacuri teroriste sau în război, nici de Corona sau de cancer, ci de bună voie. Își ia singur viața. „În fiecare an, în lume, se înregistrează aproximativ un milion de decese prin sinucidere, ceea ce înseamnă un deces la fiecare 40 de secunde. Sinuciderea ocupă locul doi în rândul cauzelor morții la adolescenți și tineri. În România, în fiecare an, se înregistrează 13 decese la 100.000 de locuitori, situându-se pe locul trei în ierarhia circumstanțelor de moarte violentă”, spune Alianța Română de Prevenție a Suicidului pe site-ul său. Asta înseamnă că aproape șapte oameni își iau viața zilnic. Alte statistici sunt mai liniștitoare: 9,79 sinucideri la 100.000 de locuitori (2019), locul 59 în lume din 204 țări.
În cifre absolute, Germania se situează pe primul loc în Europa, cu peste 9200 de sinucideri în 2020, urmată de Marea Britanie cu peste 5300 de sinucideri în 2018 (ultimul an în care a făcut parte din Uniunea Europeană), Polonia cu peste 4500 de sinucideri în 2020. Raportat la populație, locurile fruntașe sunt ocupate de Belgia, Țările de Jos, Elveția, Austria și Ungaria, după cum reiese din datele furnizate de Comisia Europeană. Din datele Organizației Mondiale a Sănătății peste 800.000 de oameni își iau viața anual (2020). Unul la fiecare 40 de secunde. Și pentru că incidența depresiilor și a altor boli psihice crește, OMS estimează că în 2030 sinuciderea va fi principala cauză a morții.
Adolescenții, tinerii și vârstnicii peste 70 de ani sunt cei care recurg cel mai des la această metodă ultimativă. Numărul bărbaților care se sinucid este de trei ori mai mare decât al femeilor.
În România una din 10 persoane a fost diagnosticată cu o boală psihică, depresia fiind cea mai răspândită din paleta acestor boli. Cifrele reale sunt însă o necunoscută, pentru că teama de stigmatizarea socială și profesională este încă mare. Depresiile sunt minimalizate și „duse pe picioare”. La nivel European românii sunt recunoscuți ca printre cei mai reticenți față de consilierea psihologică și psiholog. Relațiile dintre oameni devin tot mai laxe, rolul preotului și al duhovnicului în viața individului s-a diminuat, ritmul vieții, presiunea socială și crizele internaționale și globale (știrile despre ele) se accelerează și se înmulțesc, iar noi nu mai avem timp prea mult pentru cei de lângă noi. Cine să-i mai îndrume spre un psiholog sau un terapeut?
Nu e nicio zi internațională de prevenție a sinuciderii, nu s-a sinucis nicio vedetă sau personalitate marcantă. Queen Elisabeth a murit de moarte bună. Ne apropiem de iarnă. În afară de facturi la încălzire și celelalte utilități, cresc din nou numărul deceselor și numărul sinuciderilor. Apogeul sinuciderilor este în jurul marilor sărbători de iarnă, care pentru oamenii bolnavi nu înseamnă bucurie și lumină, ci un întuneric și mai mare.
Față de Germania și alte țări vesteuropene, putem obține mai rapid o programare la psiholog sau psihiatru. Nu trebuie să așteptăm 6-12 luni pentru prima programare. Cei care au rețineri față de psiholog, pot apela la preoți, duhovnici, pastori sau consilieri. Din groapa depresiei nu se iese singur.
Daniela Stoica
